AndradaDaciana: Transilvania furata - reintoarcerea la timpurile grofilor

Satul Nadas, este primul sat romanesc, din mileniul al treilea, ce a ajuns iarasi iobag, gratie falsurilor si tradarilor facute la toate nivelele in Romania post-decembrista :(

Ce pedeapsa merita politicienii din Romania pentru ca au permis asa ceva? Dar judecatorii corupti , ce pedeapsa merita?

http://www.cotidianul.ro/mafia-retrocedarilor-a-ajuns-la-dementa-1200-de-oameni-din-nadas-din-nou-iobagi-222780/

http://www.cotidianul.ro/nadasul-un-sat-furat-cu-biserica-si-cu-cimitir-cu-tot-217633/

http://www.cotidianul.ro/mafia-retrocedarilor-a-ajuns-la-dementa-1200-de-oameni-din-nadas-din-nou-iobagi-222780/

Nebunie totală în Justiţia Română

Mafia retrocedărilor a ajuns la demenţă. 1.200 de oameni din Nadăş, din nou iobagi!

Acasă » Justitie

Nimic pare că nu mai stă în calea jefuitorilor. Cadastrul, notariate, avocaţi, comisii locale şi judeţene, judecători mituiţi şi/sau complet idioţi, prin falsuri grosolane sau decizii aberante, au consfinţit astăzi prin respingerea ultimei căi de atac la tribunal trecerea unui sat întreg în mâinile unei familii aşa-zis moştenitoare. Judecătorul din Arad care trebuia să dea sentinţa s-a dat la o parte, lăsând o duduie în robă, care-şi spune judecătoare, să facă jocurile. Până şi un analfabet pus în robă ar fi remarcat falsurile evidente din acest dosar pe care cotidianul.ro vi l-a prezentat în cadrul campaniei ”Transilvania furată”.
În pofida tuturor evidenţelor, familia Colţeu, care a cerut un procent dintr-o societate care administra 4.700 de hectare din sat, a primit 8.700 de hectare, adică întreg satul. Familia Colţeu a mai revendicat un apartament în centrul Aradului şi a primit întreaga vilă, şi nu sunt singurele bunuri primite.
Dar iată şi evidenţele:
- Aşa-zisa moştenitoare a unui grof ce deţinea câteva acţiuni la Forestiera Nadăş a decedat în Israel, după ce a vândut tot ce mai avea prin România.
- Martorii de la notariatul care a emis certificat de moştenitor pentru soţii Colţeu - fără indicarea CNP-ului, conform legii - care au declarat că o cunosc pe moştenitoare au minţit şi se poate dovedi faptul că ei s-au născut exact când „moştenitoarea” plecase în Israel.
- Chiar şi în cazul în care familia Colţeu avea dreptul legal la vreo moştenire, ar fi dobândit acţiuni la Fondul Proprietatea, societatea Forestiera Nadăş fiind doar administrator al unor suprafeţe în zona Nadăş.
- Sătenii au acte de proprietate şi plătesc impozite pe terenurile lor dobândite din moşi-strămoşi
- Orice procuror de bun-simţ care studiază acest dosar poate trece urgent la arestări.
N.R. Procurorul General al României, DNA, DIICOT şi CSM pot trece de urgenţă la fapte, într-un caz ce poate deveni un precedent periculos pentru Siguranţa Naţională.

Accesări:

Marcel Bărbătei
Publicat Joi, 19 septembrie 2013

http://www.cotidianul.ro/nadasul-un-sat-furat-cu-biserica-si-cu-cimitir-cu-tot-217633/

Nadăşul, un sat furat cu biserică şi cu cimitir cu tot

Acasă » Investigatii

Mii de hectare de păduri, moşii şi castele, despăgubite de regele Ferdinand, au fost recuperate fraudulos.
Autorităţile române, chiar şi prin nepăsare, parte a unui furt uriaş.
Serviciile secrete urmăresc elevii şi ignoră infracţiuni care aduc atingere ţării noastre.
CSM-ul hain condus de procuroarea Hăineală nu-i vede pe judecătorii care au restituit pe acte false. Un serial despre jefurea Transilvaniei şi despre slăbiciunile statului român.

Cotidianul.ro porneşte această campanie de informare a românilor în legătură cu recuperările banditeşti ale terenurilor din Transilvania. Banditeşti prin felul în care au fost siluite legile ţării noastre, prin organizarea în grupuri infracţionale, prin încrengăturile mafiote care au speculat slăbiciunile magistraţilor şi corupţia din instituţii şi instante. Operaţiunile de restituire frauduloasă arată ca un plan abil de dezmembrare a ţării. Harta recuperărilor frauduloase, despăgubite de statul român după Unirea de la 1918, arată ca un puzzle ce demonstrează atacul unei mafii asupra statului român şi a unei mari părţi a populaţiei din Transilvania. Procurori, judecători, agenţi ai serviciilor româneşti, fucţionari publici, primari, corupţi toţi până-n măduva oaselor, elemente ale sistemului mafiot au pus umărul la ceea ce se poate numi Marele Jaf din Transilvania.

Cotidianul.ro, graţie muncii unor oameni care şi-au lăsat de-o parte viaţa personală şi au cotrobăit prin arhivele statului, pe bani proprii, vreme de douăzeci de ani, este acum în stare să demonteze toate retrocedările cu cântec din Transilvania şi nu numai... Între o şpagă la liceu (unde am văzut şi implicarea SRI!!!), o fâţă dezbrăcată la tv şi Suleyman Magnificul, considerăm că este cazul să abordăm o problemă de acut interes naţional (de altfel o temă perimată pentru unii, prostii vadimiste după alţii, intoxicări de presă după postacii năimiţi ai serviciilor vândute), şi anume, situaţia pământurilor şi caselor pentru care un milion de români şi-au dat viaţa în cele două războaie mondiale.
Cazul Nadăş - Satul furat cu totul, sau vorba unui localnic: "Nadăşul este din nou iobag"
În anul 2006, soţii Colţeu, pretinşi moştenitori ai unei evreice, Mairowitz, fac o plângere în instanţă pentru a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra satului Nadăş (în proporţie de 90%). Mai precis, un teritoriu de 8.700 de hectare, cuprinzând păduri, fâneţe, păşuni, cabane, cimitir, biserică, vatra satului, case..., în contradictoriu cu Romsilva, comisiile locale şi judeţene de aplicare fond funciar. Sătenii nu ştiau nimic, practic nu existau, procesul se purta „deasupra” lor. Familia Colţeu a câştigat într-un singur (!?) termen de judecată în martie 2006. Hotărârea a fost apoi anulată printr-un recurs iniţiat de Romsilva şi Comisia Judeţeană. Apoi, s-a făcut contestaţie în anulare şi doi judecători din trei - culmea, cel care s-a opus a fost un judecător de etnie maghiară, care n-a vrut să participe la această potlogărie - au admis această contestaţie.

În 2009 - fără cadastru!!! -, s-a făcut intabularea acestor terenuri în cartea funciară prin Judecătoria Ineu. „ Proprietarii” au început să execute terenurile, în prima fază pe cele extravilane, în baza respectivei intabulări. De ce? Anual, APIA le plăteşte peste 800.000 de euro pentru aceste terenuri. În pădure şi-au făcut ocol silvic privat unde exploatează 5.000 de hectare, s-au împroprietărit cu cabane şi au deschis un fond de vânătoare unde vine suspect de des, cine credeţi? - ghici, ghicitoarea mea -, finul cetăţeanului Băsescu Traian, primarul Aradului, Gheorghe Falcă.
„Manevra”, arborele „ginecologic” şi descâlcirea iţelor
Această doamnă Mairowitz (Szerenyi) , pe care soţii Colţeu ar fi îngrijit-o, devenind legatari testamentari, e menţionată într-un testament suspect al altei doamne, Weisz-Grosz, care în ‘55 a decedat în Israel şi a redactat un alt testament, totul fiind de fapt „o nepoată a unei mătuşi a străbunicii care era rudă cu un neica văr, noi fiind cei care i-am dus o ciorbă nepoatei”, o brambureală descifrată de doamna avocat Coroiu, explicată în acest recurs (citește aici recursul)

Chiar şi la o eventuală despăgubire, ar fi fost în joc o mică fracţiune - practic din mai nimic - din ceea ce se solicita. Terenul, la 1918, era proprietatea grofului. Reforma agrară din 1921 până la 1939 a făcut ca 4.000 de hectare să fie răscumpărate de statul român, dându-se bani grei pentru teren, restul de 4.700 de hectare fiind vândut firmei Forestiera Nadăş. După moartea grofului Grosz, n-au existat moştenitori, astfel încât terenul a devenit proprietatea firmei „Forestiera”, controlată de un român pe nume Micloşi. Au mai existat şi acţiuni, care. gradual, au fost vândute tot lui Micloşi. Apoi, Forestiera a fost naţionalizată, patrimoniul societăţii a trecut în proprietatea statului, iar în astfel de situaţii, gen Malaxa sau Auschnitz (cel mai mare acţionar la Fondul Proprietatea), cel mult, puteau să ceară despăgubiri pe calea Fondului. Dar aici vorbim de moştenitorii lui Micloşi, care n-au nicio legătură cu familia Colţeu.
Nebunia
După executările silite demarate de soţii Colţeu, şi în urma scandalului creat, nepoata lui Micloşi, cea îndreptăţită eventual într-un proces de revendicare, l-a abordat pe avocatul apărării, prezentându-i documentele originale, prin care se demonstrează că doamna Grosz-Weisz a vândut terenul către Forestiera Nadăş. În baza acestor documente originale, s-a încercat revizuirea Hotărârii din 2006. S-au făcut cereri la Parchet pentru ca acesta să se sesizeze din oficiu şi să promoveze revizuirea, la Romsilva, la Comisia Judeţeană şi la Comisia Locală. Cele patru cereri au avut următoarele soluţionări: comisia locală a refuzat să facă revizuirea, primarul Nadăşului, suspectat de non-combat de către localnici, spunând că nu este necesar acest lucru deoarece l-a făcut comisia judeţeană, forul superior. Parchetul a făcut revizuire, dar la primul termen şi-a retras cererea, după cum spun gurile rele, la ordin primit de la Bucureşti. Singurele instituţii care au mers umăr la umăr cu românii din Nadăş au fost; Romsilva, care a făcut un dosar de revizuire profesional, pe cinci capitole, de dovedire a nulităţii hotărârii judecătoreşti din 2006 şi Comisia Judeţeană. Revizuirea a fost respinsă în fond, iar în sentinţă se constată că respingerea nu este motivată de judecătoarea Floriţa Boloş. La câteva săptămâni distanţă, judecătoarea Boloş a fost arestată pentru luare de mită într-un alt dosar.

Primul termen al recursului de revizuire este fixat pe 10 iulie la Tribunalul Arad.
La atac!
Cum ardeleanul înţelege un pic mai greu ce i se întâmplă, dar când înţelege, înţelege bine, s-a trecut în sfârşit la contraofensivă. Pământurile şi casele moştenite de la bunici şi străbunici pot reveni la matcă. S-au constituit o asociaţie a localnicilor care luptă în justiţie, dar şi un grup de iniţiativă format din oameni sensibili la suferinţa aproapelui, decişi să meargă până la capăt. Cotidianul.ro le va fi alături, urmând ca săptămânal să dezvăluie grozăviile din Transilvania; români lăsaţi pe drumuri, deposedaţi abuziv de pământuri, poligoane ale armatei dezmembrate prin fals, moştenitori din Africa de Sud care fură domeniile Ministerului Culturii, sate româneşti „ciuntite” de composesoratele ungureşti, toate posibile doar prin complicităţi şi trădări la nivel înalt.