Războiul mass-mediei occidentale îndreptat împotriva noastră, este deosebit de periculos, din cauza lui românii fiind discriminați, tratați ca rasă inferioară, umiliți. Am citit socată că un indian, aflat in Italia, a fost omorăt, pentru că italienii au crezut că e român. Se întâmpla după cazul Mailat, când o tâlhărie sondată cu moartea accidentală a victimei, a fost prezentată de mass-media italiană ca fiind cea mai atroce crimă din istoria Italiei, cu mult mai oribilă decât tot ce a făcut mafia italiană de-a lungul timpului! ! !
Eu am spus și repet- cu toții urlăm de indignare că un țigan care a furat bani dintr-un bancomat din Vest, este prezentat ca fiind român, însă nu am urlat și nu urlăm deloc de indignare, de fapt nici măcar nu murmurăm, când un "afacerist" civilizat din occident, dă o șpagă politicienilor, sau îi șantajează, amenință etc, etc, după care ne preia pe gratist băncile, resursele, infrastructura etc. Ce diferența e intre un țigan care fură si un bancher/elitist miliardar din Vest care fură? Diferența ar fi că țiganul fură de foame, în timp ce "miliardarul" din Vest fură pentru că se consideră superior celorlalți, este arogant, rasist, vicios, pe scurt are acele caracteristici tipice lui satan. Deci, din punct de vedere moral, țiganul este superior oricărui bogatas "civilizat" din Occident, ce participă la distrugerea și jefuirea altor țări.
Imaginea României în Occident, e stricată în mod intenționat de mass-media Occidentală, pentru a ni se nega condiția de ființe umane, ce au dreptul la respect, tratament egal, teritoriu etc.
Și am și câteva precizări de făcut
O parte a țiganilor din România, Bulgaria, Ungaria, sunt români aduși la sapă de lemn, de diferite conjuncturi politice asupritoare și rasiste, ce urmăreau pauperizarea elementului românesc și distrugerea sa. Aceștia sunt găsiți prin diferite sate foarte sărace. Țiganii autentici, sunt ăia îmbracați cu fuste plisate de mătase si cu fizionomii tipice de India. Ca și comportament însă, românii și țiganii se deosebesc. Este mai greu sa vezi români ocupandu-se cu " vrăjitoria, escrocatul, cerșitul " sau procentul ar fi mai mic la noi la români decât la țigani. Evident, excludem politicienii, aceștia fiind o castă aparte, ce depășește orice imaginație în materie de șmecherie,înșelătorie,ipocrizie, furt, mințit etc.
Scurta adaugare, 3 martie 2015-
---Raoul spune ca romanii sunt perceputi ca tigani/inapoiati, pentru ca, la fel ca si tiganii,ar avea multi copiii, ceea ce insa nu este, din pacate, adevarat. Romanii au o natalitate foarte scazuta, sub limita necesara pentru a mentine constant numarul total al locuitorilor tarii. Avem o natalitate sub rata mortalitatii, si avem si imigratie masiva. Din acest motiv, Romania este in clasamentul primelor 10 tari care vor disparea ca si populatie ........ E foarte rar sa vezi familii cu mai mult de 1 copil. Zonele in care o familie de romani are mai mult de 1 copil, sunt rarisime in Romania de azi, si nu contracareaza declinul demografic accentuat, existent la nivelul intregii Romanii. -----
Sfarsitul completarii de pe 3 martie 2015
Și acum articolul lui Raoul
http://gandeste.org/general/raoul-weiss-eu-macht-frei-sau-de-ce-romanii-sunt-totusi-tigani/50867
De ce țiganii nu sunt romi?
Nu pentru că folosirea cuvântului „rom„ sau „rrom„ ar fi „o invenție a evreului maghiar Soros ca să ne confunde stăpânii cu țiganii„, cum spun tinerii frumoși pe Facebook în momentele lor de dacopatie electronică, după curățatul WC-urilor britanice.
Ci pentru că „rom„ face referire la o identitate etnică, cultural-rasială (exact ca „ruski„: rus etnic, față de „rusianki„: om din Rusia), pe care foarte mulți țigani au pierdut-o de mult – pe care mulți țigani, de fapt, n-au posedat-o niciodată (să ne gândim la țiganii beaș din Ungaria, al căror dialect este de fapt un dialect românesc medieval).
În țările balcanice și carpatice, „țigan„ face, de fapt, referință la o fostă castă de sclavi, din care s-a creat un strat social etnic dominat de elementul nord-indian „rom„, dar care nu s-a identificat niciodată 100% cu acesta. Dovezile dialectologice și genetice sunt multe – de pildă, când geneticienii descoperă, la țigani carpatici, material genetic din Africa de nord.
Odată pierdut și acel cvantum oricum precar și neunitar de cultură „romă„ (a meșterilor nomazi din India de nord), ce fel de cultură au preluat țiganii în marea lor majoritate? – Cultura sedentarilor săraci din jurul lor, deci, în România, majoritar cultura țărănimii românești. Aici nu vorbesc despre țărănimea împodobită gen brad de Crăciun cu kitsch tricolor protocronist, ci despre țărănimea arhaică adevărată, pe care marea majoritate a orășenilor români nu o cunosc deloc, nu că i-ar fi fost foarte greu să se intereseze de ea, ci pentru că prima generație urbanizată a decis să-și aplice propriului trecut un tratament pe bază de uitare și folclorizare.
Nu pentru că folosirea cuvântului „rom„ sau „rrom„ ar fi „o invenție a evreului maghiar Soros ca să ne confunde stăpânii cu țiganii„, cum spun tinerii frumoși pe Facebook în momentele lor de dacopatie electronică, după curățatul WC-urilor britanice.
Ci pentru că „rom„ face referire la o identitate etnică, cultural-rasială (exact ca „ruski„: rus etnic, față de „rusianki„: om din Rusia), pe care foarte mulți țigani au pierdut-o de mult – pe care mulți țigani, de fapt, n-au posedat-o niciodată (să ne gândim la țiganii beaș din Ungaria, al căror dialect este de fapt un dialect românesc medieval).
În țările balcanice și carpatice, „țigan„ face, de fapt, referință la o fostă castă de sclavi, din care s-a creat un strat social etnic dominat de elementul nord-indian „rom„, dar care nu s-a identificat niciodată 100% cu acesta. Dovezile dialectologice și genetice sunt multe – de pildă, când geneticienii descoperă, la țigani carpatici, material genetic din Africa de nord.
Odată pierdut și acel cvantum oricum precar și neunitar de cultură „romă„ (a meșterilor nomazi din India de nord), ce fel de cultură au preluat țiganii în marea lor majoritate? – Cultura sedentarilor săraci din jurul lor, deci, în România, majoritar cultura țărănimii românești. Aici nu vorbesc despre țărănimea împodobită gen brad de Crăciun cu kitsch tricolor protocronist, ci despre țărănimea arhaică adevărată, pe care marea majoritate a orășenilor români nu o cunosc deloc, nu că i-ar fi fost foarte greu să se intereseze de ea, ci pentru că prima generație urbanizată a decis să-și aplice propriului trecut un tratament pe bază de uitare și folclorizare.
De ce românii, totuși, sunt (volens nolens) țigani?
Prin urmare, ce vede un telespectator britanic (sau în general un om din lumea atlantică) când se uită la țiganii (unii deloc romi) din serialul de propagandă The Romanian are coming? El, evident, nu este sensibil la diferențele lingvistice sau vestimentare care l-ar ajuta să identifice „etnic„ țiganii, neavând nici un punct de referință, nici o bază de comparație. Ceea ce vede el sunt, horribile dictu, sedentari rurali cu mulți copii, familiști, sufletiști, cu icoane, jocuri și o eleganță vestimentară neadaptată normelor metrosexuale. Vede țărani români. Și, evident, se îngrozește, fiindcă orice trăsătură autentic românească, autentic ungurească, autentic sârbească – scurt: autentic eurasiatică – este, dintr-un punct de vedere atlantist, un semn de înapoiere gravă, un indiciu al tendințelor teroriste din barocul stalinisto-fascist.
Țiganul este – fără joc de cuvinte – latura întunecată a realității românești. Mai ales de când nepoții lui Ceaușescu (foarte bine portretați în episodul 2 din serialul menționat) s-au, în sfârșit, lepădat de tot kitschul mic burghez francofil („Petit Paris cu acordeon, platitudinile lui Camil Petrescu și alte monșerisme gălbenite), orășeanul român a rămas cultural blocat între arhaismul românesc (conservat în forma cea mai spectaculară de… țigani: singurii monolingvi din serial) și aculturarea anglo-saxonă: în The Romanian are coming, văzut cu ochi occidentali, pe lângă faptul că au avut parte de îngrijire stomatologică în țara lor, „românii„ nu se deosebesc de țigani prin trăsături pigmentare sau vestimentare, ci prin faptul că vorbesc cât de cât limba stăpânilor, și că imită, deși cu o stângăcie penibilă, habitus-ul lor cultural neoprimitiv și degenerat: case particulare de tip suburb, obezitate, haine de sport, tencuieli igienice creatoare de indigestie cromatică, mobile IKEA impersonal-„funcționale„, etc.. În schimb, toate elementele autohtone din acest amestec mutant numit „clasa de mijloc românească„ au un iz vădit țigănesc: manele cosmetizate și mișcările anemice din dansul aferent, emotivitatea familiștilor (prefăcută, dar și așa prea intensă pentru standardele individualismului atlantic), etc..
Diferența dintre „români„ și „țigani„, așa cum o percepe occidentalul de bază, este deci destul de apropiată de cea observată, în conștiința aceluiași occidental, dintre noțiunile de „negri„ (adică imigranți veniți din Africa, dar aculturați după ani buni în vreun port colonial înainte de plecare, și decenii de stat în Europa) și „africani„ (proaspăt ajunși, vorbitori de limbi tribale și mai ales prost aculturați în cultul confortului mic burghez, malthusianism și toleranța LGBT). Este destul de clar că țiganii sunt africanii lumii albe-ortodoxe, pe când „românii„ (precum și „sârbii„, bulgarii„ etc.) sunt negri: house niggers, coons, supuși omului alb prin viol consensual, achiesând democratic la propria înrobire, semnând prin votul Iohannis contractul internațional BDSM pentru Fifty shades of Feldgrau.
Entuziasmul Untermensch-ului român pe drumul lagărului
Elementul cel mai îngrijorător din serialul The Romanian are coming este că românii, în pofida titlului, nu sunt tratați dramatic ca o amenințare reală la adresa lumii atlantice: și hoția unora este prezentată mai degrabă ca rezultatul prostiei. Mesajul este foarte clar: românii nu sunt răi, sunt doar animali, creaturi inferioare, de multe ori simpatice, și uneori utile. Noi, occidentali, îi putem îndrăgi așa cum îndrăgim cu zi ce trece mai mult (fiindcă nu mai avem copii) câinii și pisicile. Dar din clipa în care am avea nevoie de blana sau de grăsimea lor… Știți voi ce urmează.
Iată o trăsătură stilistică comună între The Romanian are coming și propaganda nazistă din anii 30 despre evrei și alte „rase inferioare„: inferiorului nu i se recunoaște demnitatea unui dușman. Spre deosebire de evreul atotputernic pus în scenă de propaganda antisionistă de după război (desfășurată prioritar de rezistența islamică șiită la cuceririle sioniste și de aliații ei bolivariști din America latină), care pune accentul pe importanța istorică a rețelelor de putere evreiești în zonele de elită ale societăților occidentale, românul din The Romanian are coming și evreul din multe producții cinematografice naziste nu drege nici o conspirație mondială menită să înrobească arianul. Este dăunător prin lene, parazit din prostie, din fire, deci degeaba te-ai supăra pe el, oricum nu este bun nici de reeducare – spre deosebire de proletarul vestic, care s-a lenevit în anii wellfare-state-ului, dar care acum ar putea să scape de lepra românească, acceptând regulile neoliberalismului, abrogarea salariului minim, a dreptului muncii etc.. Iar presupunând că, și după disciplinarea proletariatului occidental, românii infestează în continuare străzile din metropolele dimocrăsii, este evident că Occidentul, ca și Germania nazistă acum 75 de ani, va găsi o soluție umanitar-igienică spre reducerea efectivelor de „paraziți„ (așa cum Junta de la Kiev numește deja ortodocșii rusofoni din Estul Ucrainei).
Reacțiile constatate în România și în „diaspora„ tinerilor frumoși față de difuzarea serialului The Romanian are coming, ilegitim vehemente, fiindcă bazate în întregime pe acuzația falsă după care s-ar face „o confuzie dintre români și romi„ (ceea ce nu este cazul, fiindcă occidentul nu gândește în termeni etnici, ci percepe absolut corect proximitatea antropologică dintre habitus-urile – bazate pe același conservatism eurasiatic – ale stratului „țigănesc„ și ale stratului „popular„ din populația României), arată foarte clar că românii, față de strategia de exterminare care inevitabil îi va viza pe termen mediu, nu vor reacționa majoritar ca evreii sioniști, prin solidaritate și rezistență organizată, ci ca micii burghezi evrei aculturați din țările occidentale în anii 30, care vomitau de ură față de imigrații evrei recenți, tradiționaliști crescuți în târgușoarele (stetl) din Polonia, Galiția sau Bucovina, cu șepci de blană și caftan negru, acuzați că le strică PR-ul evreilor „civilizați„, adică francofoni și cu cravate. La urma urmei, evreii respectivi, cu tot cu „civilizația„ lor second hand, cu școlile lor de dans și bune maniere și bunele lor intenții de cooperare civilizată cu ocupantul nazist, au urcat în trenul spre Birkenau împreuna cu „țiganii„ lor păroși purtători de caftane, în funcție de listele furnizate ocupantului tocmai de organizațiile lor comunitare, așa cum Occidentul de azi poate avea încredere în „clasa politică„ de la Port Bucharest pentru a colabora metodic și european la o gestionare biopolitică mai eficientă a populațiilor carpatice suspecte de baroc stalinisto-fascist.
Dat fiind faptul că subtilitatea rareori pune popoare întregi în mișcare, singura cale de salvare pentru poporul român ar fi o inversare radicală a mecanismului rasist: înlocuirea rasismului „descendent„ îndreptat împotriva „țiganilor„ (adică: împotriva propriului trecut rural-eurasiatic) cu un rasism „ascendent„, îndreptat împotriva stăpânilor coloniali occidentali, și în primul rând împotriva lumii anglo-saxone. Faptul că până acum românii nici n-au reușit să popularizeze vreun echivalent daco-roman al cuvântului „gringo„, spre a desemna, spre deosebire de generalitatea neutră a „străinilor„, rasa ocupanților alfa, îmi inspiră mari dubii în privința capacității lor de a scăpa de exterminare, în condițiile în care nivelul lor de ocupație mentală, de reeducare masochistă în spiritul identificării fantasmatice automate cu stăpânul sadic și cu plăcerea lui, merge mult peste toate glumele proaste din Fifty shades. Ura de sine dezvoltată de românii hipnotizați de Occident sub forma diabolizării țigănimii o să-și găsească concluzia logică în sinuciderea colectivă denumită pudic „integrarea euroatlantică„.
Autor: Raoul Weiss
No comments:
Post a Comment