Vona Gabor - ce markeri genetici ai?

Vona Gabor este liderul partidului extremist Jobbik. Băiatul ăsta tună și fulgeră de zor împotriva românilor și pentru înființarea ținutului "secuilor".
Am fost curioasă să văd cum arată. Am dat o căutare pe google, și am vazut........ blond-roșcat, ochii oblici, albaștri-verzui, tipic uralic :))))
 Desigur, glumesc. Vona Gabor în realitate e brunet cu ochii căprui și nu are nimic în fizionomia lui de la invadatorii maghiari. Eu îl sfătuiesc să facă un test ADN ca să afle care e originea lui etnică reală. Pariez cu el, pe 100$ ,  că are genetică tipică spațiului Carpato-Danubiano-Pontic și că nu are nici macar un strop de sânge maghiar în el. Cred însă că are mulți stropi de prostie și câteva sticle de fanatism ;)

25 Octombrie- Ziua Armatei Romane

http://scmdmedia.blogspot.ro/2013/10/25-octombrie-ziua-armatei-romaniei.html 

Joi, 24 octombrie 2013

25 Octombrie - Ziua Armatei Romaniei

25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.

Moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, ziua de 25 Octombrie este Ziua Armatei României, o zi de cinstire pentru eroismul si jertfele prin care, de-a lungul vremii, oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-ţi misiunea nobilă de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială a statului român.

La 25 octombrie 1944, Armata Română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţie străină: oraşul Carei. Acţiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal alcătuiesc un drum glorios, soldat pe pământul transilvan cu numeroase jertfe. Mii de militari din cadrul Armatei a IV-a, comandată de bravul general Dăscălescu, şi trupele Armatei I ale generalului Atanasiu au căzut vitejeste în luptele sângeroase de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş, Oarba de Mureş, Păuliş, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare şi Carei, în total peste 50.000 de oameni (morţi şi răniţi).

Odată cu încheierea acţiunii de eliberare a teritoriului patriei, după 25 octombrie 1944, Armata Română a participat, la eliberarea Ungariei. Ea a desfăşurat acţiuni militare pe Tisa mijlocie, pentru eliberarea oraşelor Debreţin şi Nyiregyhaza şi a participat la marea operaţie pentru eliberarea Budapestei, unde şi-a adus o contribuţie importantă la ruperea centurilor fortificate ale oraşului şi la nimicirea marilor centre de rezistenţă.

A avut, de asemenea, un mare rol în eliberarea oraşului Miskolc şi în cucerirea munţilor Hegyalya, Bukk şi Matra. Pe frontul din Ungaria, brava armata română a angajat peste 210.000 militari, eliberând 14 oraşe mari şi 1.224 de comune. In cursul acestor lupte, din rândul ostaţilor noştri au căzut la datorie 42.000 de oameni (morţi, răniti, dispăruţi şi prizonieri). In Cehoslovacia, armata română, acţionând, în continuare, alături de armata sovietică, a desfăşurat acţiuni în perioada 18 decembrie 1944 – 12 mai 1945.

Pe frontul Cehoslovaciei au participat 248.450 militari români, din rândurile cărora au căzut 67.495 de eroi. De asemenea, aproximativ 2.000 de militari români din Regimentul 2 Care de lupta şi-au adus contribuţia la eliberarea părţii de nord-est a Austriei. Ei au înfruntat inamicul în lupte grele la Mistelbach, Zisterdorf şi Poysdorf. Cu un efectiv total de peste 538.536 de luptători, din care au pierit peste 169.822 de eroi, armata română, care a parcurs peste 1.700 de km de la Marea Neagra până in cadrilaterul Boemiei, a eliberat peste 200.000 km pătraţi de sub ocupaţie straina (România, Ungaria, Cehoslovacia şi Austria), a traversat prin lupte grele circa 20 de masivi muntoşi, a forţat 12 cursuri mari de apă şi a eliberat peste 3821 localităţi, dintre care 53 de mari oraşe.

Ostaşii români au provocat inamicului pierderi echivalând cu 15 divizii. Pe frontul de vest, efortul economic al României a atins fabuloasa sumă de 1.120.000.000 dolari, ceea ce însemna de patru ori bugetul României pe exerciţiul financiar 1937-1938. Zilnic, contribuţia României în războiul antihitlerist a fost de aproape 5 milioane de dolari. La 9 mai 1945, când războiul a luat sfârşit cu victoria Naţiunilor Unite – armata română se găsea în apropiere de Praga şi în estul Austriei, prezentându-se cu un bilanţ bogat de luptă, şi s-a întors în ţară cu drapelele de luptă acoperite de glorie, trecând pe sub Arcul de Triumf ca o armată biruitoare, care şi-a făcut datoria faţă de patrie şi poporul său, precum şi faţă de alte popoare

          Din anul 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, până în 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflată în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă din 1877-1878, armata a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălţării Domnului, devenită, după Primul Război Mondial, Ziua Eroilor, şi la cele din Ziua Naţională a Regatului Românei (10 Mai).

Dacă armata, ca organism al statului român nu a avut propria zi aniversară, în schimb, categoriile de forţe armate, respectiv diferitele genuri de arme, unităţi şi mari unităţi îşi sărbătoreau ziua odată cu praznicele propriilor patroni spirituali. Aceşti patroni au fost confirmaţi pentru categoriile de forţe armate prin Înaltul Decret Regal nr. 1621 din 24.05.1929, iar pentru unităţile ce aparţineau aceluiaşi tip de armă prin Înaltul Decret Regal nr. 1343 din 17.04.1931. În martie 1948, acest gen de sărbătoare a fost abandonat, fiind apoi reluat din anul 1994. În prezent, zilele categoriilor de forţe ale armatei şi cele ale genurilor de armă şi specialităţilor militare sunt stabilite prin Regulamentul onorurilor şi ceremoniilor militare, R.G. – 4, aprobat printr-un ordin al ministrului apărării naţionale din 2009.

În ţara noastră, pe data de 20 iulie 1951, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a emis Decretul nr.125 în vederea declarării zilei de 2 octombrie, pentru prima oară, ca “Ziua Forţelor Armate ale R.P.R.”. Motivul acestei alegeri îl constituia faptul că, la 2 octombrie 1943, Stalin aprobase organizarea Diviziei “Tudor Vladimirescu” din prizonieri de război români, devenind, astfel, “sâmburele” viitoarei “Armate Populare” din România. Timp de aproximativ un deceniu sărbătorile oficiale româneşti au căpătat un profund caracter prosovietic, anulându-se, practic, aproape toate simbolurile naţionale şi mistificându-se evident aspectele de ordin istoric.

În 1958, prin Ordin al ministrului forţelor armate, s-a revenit la tradiţiile unităţilor şi marilor unităţi cărora li s-a permis să-şi sărbătorească sau să comemoreze principalele momente din toată perioada existenţei lor. Ideea după care întreaga armată română îşi avea “sâmburele” în Divizia “Tudor Vladimirescu” devenea astfel de domeniul trecutului. În anul următor retragerii armatei sovietice din România, prin Decretul nr. 381 din 01.10.1959, Ziua Forţelor Armate a fost mutată pe data de 25 Octombrie. În Decret nu se face nici o referire explicită la motivul acestei decizii. La vremea respectivă, ea a reprezentat un act de curaj. Motivul principal al deciziei de schimbare a Zilei Armatei trebuie căutat în faptele de arme ale Armatei Române şi în rezultatul acestora: reîntregirea graniţei de Vest a României şi anularea, de facto, a prevederilor Dictatului de la Viena. Acesta a fost singurul obiectiv strategic naţional, realizat efectiv de Armata Română pe câmpul de luptă, recunoscut juridic în art. 2 al Tratatului de pace dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate, încheiat la 10 februarie 1947. Recunoaşterea importanţei zilei de 25 octombrie 1944 pentru istoria Armatei României şi istoria naţională, în ansamblul ei, este pusă în evidenţă şi de faptul că autorităţile timpului şi-au asumat chiar riscul unor speculaţii nefavorabile lor, care puteau asocia faptele de arme cu ziua regelui Mihai, născut tot într-o zi de 25 octombrie, sau cu forma de guvernământ existentă înainte de 30 decembrie 1947. Deci, 25 Octombrie 1944 semnifică data eliberării totale a nord-vestului Transilvaniei de sub ocupaţie şi administraţie străine. Chiar dacă acest teritoriu a fost preluat iniţial de administraţia sovietică, fiind retrocedat României pe 9 martie 1945 (la câteva zile după instalarea guvernului Groza, pe 06.03.1945), în ziua de 25 octombrie 1944 Armata României a trăit un moment înălţător, prin atingerea hotarului firesc al patriei sale.

Toate acestea pun în evidenţă faptul că Ziua Armatei României este legată efectiv şi afectiv de Transilvania, leagănul genezei şi evoluţiei istorice a poporului nostru, de obiectivele şi sentimentele Armatei României, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naţionale: unitate, independenţă, suveranitate, integritate teritorială. 25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească, aceea de a readuce la hotarele ei patria care a zămislit-o.

Devenită simbol, ziua de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca fiind ziua în care ţara îşi sărbătoreşte armata şi pe cei care au fost şi sunt în slujba ei.  Cine nu a fost soldat, va înţelege mai greu ce mare povară porţi pe umeri precum şi unicitatea şi singurătatea soldatului aflat în misiune.
Astfel, Ziua Armatei a fost, este şi va fi mereu Ziua Soldatului! Sărbătorile sunt pentru oameni, iar omul-soldat are astăzi bucuria de a fi sărbătorit aşa cum se cuvine de întreaga ţară.

La aceasta sărbătoare, cu ocazia Zilei Armatei României, se cuvine ca tuturor eroilor neamului şi veteranilor de război, care au înfruntat gloanţele şi vitregia războiului, celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi integritatea României, să le aducem un calduros şi pios omagiu şi să le transmitem, de peste timp, gânduri de recunoştinţă veşnică din partea generaţiilor de azi, a noastră, a tuturor. La mulţi ani Armatei Române!

Lt. Col. Nicolae USZKAI

Brigada 2 Vânători de Munte ”SARMIZEGETUSA”

Ponta bolshevicul si Decebal neo-nazistul ;)

V-am zis azi ca m-am saturat de Ponta pana peste cap? Nu mai suport sa ii vad mutra de bolshevic globalist.
Pentru Ponta, cei ce nu vor ca Romania sa fie jefuita de resurse, sunt niste legionari, neo-nazisti ce isi fac de cap pe strazi. Probabil ca in mintea defecta a lui Ponta, si Stefan cel Mare era un legionar, neo-nazist, care isi facea de cap pe strazi, nelasandu-i pe turci sa circule in voi prin Moldova si sa isi instaleze corturile ;)

Cred ca si Decebal e considerat de Ponta tot un neo-nazist extremist periculos, pentru ca nu ii lasa pe romani sa exploateze aurul din Apuseni ;)


http://www.gandul.info/puterea-gandului/victor-ponta-nu-mai-vede-poporul-de-atatia-anarhisti-si-legionari-11541130

Victor Ponta nu mai vede poporul de atâţia „anarhişti şi legionari”

de Rodica CIOBANU Publicat la: 19.10.2013 19:32 Ultima actualizare: 19.10.2013 19:41 

Vă mai aduceţi aminte cine scotea acest strigăt de opresat revoltat: „Jandarmilor li s-a spus că, astăzi, va fi o lovitură de stat. Li s-a dat muniţie. Fac un apel să înţeleagă că nu trebuie să facă ceea ce le spune Băsescu, aşa cum n-au făcut nici când le-a spus Ceauşescu să tragă în oameni. Este foarte grav ce se întâmplă. Credem în continuare că democraţia poate fi salvată. Ne aflăm într-un moment prin care România n-a mai trecut din decembrie '89. Uitaţi-vă câţi jandarmi sunt aici. Ca să ce? Să se lupte cu poporul român? Şi ei fac parte din poporul român"? Era Victor Ponta, în timpul marelui marş sindical din noiembrie 2010. Cu tricolorul legat la gât şi Marian Vanghelie făcându-i drum, mergea spre Palatul Parlamentului împreună cu „poporul”, oprindu-se cât să amplifice, în faţa camerelor de filmat, minciuna despre „glonţul pe ţeavă” şi să incite mulţimea care s-ar fi aflat în pericol de moarte. Scriam, atunci, că lui Victor Ponta i-ar fi plăcut să vadă sânge. Era singura explicaţie plauzibilă pentru încercarea sa de a-i instiga pe protestatari împotriva forţelor de ordine, o baltă de sânge pe asfalt transformând mitingul într-o nouă revoluţie, care i-ar fi schimbat, fulgerător, destinul şefului PSD. L-ar fi propulsat la Putere ca "liderul din mulţime", contopit cu victimele prin ADN-ul căzut în stradă şi Victor Ponta şi-ar fi lins, tacticos, degetele pline de hemoglobină.
Trei ani mai târziu, în noiembrie 2013, acelaşi personaj vorbeşte din funcţia de prim-minstru. Despre protestul de la Pungeşti, unde 200 de jandarmi au fost trimişi împotriva a tot atâţia ţărani înşiraţi pe marginea unui drum, majoritatea bătrâni şi femei, care nu vor ca Chevron să extragă gaze de şist, în ograda lor: „Am înţeles cât timp lucrurile nu blochează circulaţia, nu se blochează drumuri naţionale, e în regulă, dar după aia ce facem ? E anarhie. Deci, eu ii susţin pe jandarmi, m-au informat şi cred că, în conformitate cu legea, trebuie să acţioneze”.
A doua zi, vineri, în şedinţa de guvern, după ce opozanţii proiectului Roşia Montană au spart (gest reprobabil n.n.) luneta maşinii  ministrului Culturii: „Există o linie roşie peste care nu accept să se treacă. Colegul nostru, domnul Barbu, a fost agresat. Nu e vorba de domnia sa, că e bărbat, rezistă, e vorba de faptul că nu ne întoarcem la anii '30, când îşi făceau legionarii de cap pe străzile Bucureştiului. Jandarmii au procedat foarte bine, foarte elegant, dar în momentul în care se trece linia roşie şi vorbim de agresiuni, ameninţări, blocarea unor drumuri, aveţi din partea mea mandat foarte clar de intervenţie conform legii”.
În aceeaşi zi, seara, după şedinţa USL: „Am cerut ministerului de Interne, reprezentanţilor statului să ia masuri foarte decise şi foarte dure dacă e vorba de violenţe, de agresiuni, perturbare a bunei funcţionari a societăţii. Nu voi avea niciun fel de ezitare, am sprijinul USL în acest sens. Violenţa şi anarhie, nu!”.
I s-a schimbat radical optica dlui Ponta. Nu mai vede în stradă şi pe mirişte „poporul”, ci grupuri mici, anarhiste şi legionare, care, finanţate de duşmanii României, s-ar opune progresului ţării. Protestul lor, aşadar, nici nu ar fi îndreptăţit. Manipulează însă ca şi acum trei ani. Exacerbează un incident izolat, singurul în peste o lună de manifestaţii, pentru a induce opiniei publice ideea că protestatarii sunt violenţi şi folosirea forţei împotriva lor - inclusiv împotriva bătrânilor ţărani, care, apărându-şi drepturile, au blocat o proprietate privată -  s-ar justifica pe deplin. Aşadar, dl Ponta încă mai vrea sânge. Nu mai are unde se cocoţa, dar nişte bastoane peste guri şi spinări, mai multe capete de manifestanţi sparte ar arăta ţării întregi cine este şeful, intensificând gustul puterii care-i provoacă atâta plăcere. Cum dl Ponta pune atâta accent pe forţă când se confruntă cu „minorităţi” paşnice, mă întreb ce ordin va da dacă oamenii vor ieşi în stradă, ca la revoluţie.  

Romanii batuti la Pungesti Vaslui de jandarmi

In aceste zile, oamenii din Pungesti, Vaslui, protesteaza fata de incercarea companiei Chevron de a exploata gazele de sist prin metoda fracturarii hidraulice. Oamenii au ocupat strada si se opun utilajelor pe care compania le-a adus in zona. Compania Chevron este insa aparata de jandarmi !!!!!!!! Iar acestia, brute lipsite de creier, agreseaza oamenii, pe motiv ca AU PRIMIT ORDIN.

Vreau sa ii intreb si eu pe jandarmi ceva: CINE ANUME V-A ORDONAT?
Un PRESEDINTE DEMIS PRIN REFERENDUM DE 90% din cetatenii cu drept de vot? Un Prim-Ministru ce si-a INCALCAT TOATE PROMISIUNILE ELECTORALE?
Astia v-au ordonat? Niste indivizi ce ocupa in mod abuziv niste functii publice? ?????????

Si ce anume v-au ordonat? Sa ii aparati pe unii ce au venit sa jefuiasca si sa distruga Romania? Cand anume, in toata istoria noastra, s-a mai intamplat asa ceva, ca armata-fortele de aparare ale tarii, sa lupte contra poporului????? Ah, cand au venit Hohenzolernii la putere. Sau niscaiva fanarioti, in rest, eu nu am auzit ca Stefan cel Mare sau Vlad Tepes sau Brancoveanu, sa puna aramata sa bata poporul care lupta contra jefuitorilor tarii !!!!!!!!
Rusine sa va fie , mai jandarmi romani, ca permiteti unor gunoaie sa distruga aceasta tara! Voi ar trebui sa fiti in LINIA INTAI a luptei pentru eliberarea Romaniei ! Voi ar trebui sa pregatiti o strategie de salvare a Romaniei si de deparazitare a ei, de capusele aflate la conducere !!!!!!!!!!!!!!!!


http://atreiaforta.wordpress.com/2013/10/17/generalul-laiu-conduce-batalia-de-la-pungesti-costica-spiridon-sufletul-rezistentei-anti-chevron-a-fost-la-un-pas-de-moarte-copiii-s-au-asezat-n-genunchi-n-fata-masinilor/

‘Generalul Laiu’ conduce bătalia de la Pungești. Costică Spiridon sufletul rezistenței anti-Chevron a fost la un pas de moarte. Copiii s-au asezat în genunchi în fata masinilor!

Posted on 17/10/2013 by Alex Imreh

Live Stream de la Pungești – www.ustream.tv/channel/tv-pungesti
video: Părintele Lăiu faţă în faţă cu jandarmii. Sătean: “Părinte, sunt criminali pentru noi. La asta i-a adus, să ne omoare”. Părintele Lăiu: “Nu-i adevărat. Dumnealor sunt total nevinovaţi ! Execută nişte ordine, împotriva convingerilor lor. Din păcate”. Siliştea, 16 Octombrie 2013

Vremea Noua relatează 10.15 LANT UMAN ÎN FATA UTILAJELOR. Faptul cã de trei zile oamenii din Pungesti protesteazã i-au pus pe gânduri pe cei de la Chevron care au decis sã apãse pe accelerator. Au adus în zonã utilajele ascunse încã de acum douã zile si flancati de jandarmi încearcã sã le coboare de pe platforme. Protestatarii nu se lasã si au fãcut lant uman, iar numãrul lor creste de la orã la orã. Si reactia autoritãtilor este mai fermã si discret îi ajutã pe cei de la Chevron. S-au constituit filtre de politie care i-au la puricat persoanele care intrã si ies. Ziaristii plãtiti de Chevron si-au fãcut aparitia în zonã si încearcã sã convingã lumea sã plece acasã. La scoli, directoarea, Anisoara Rãdutã încã tine activ ordinul dat de Inspectoratul Scolar sã nu lase profesorii si elevii la proteste. La proteste a apãrut si subprefectul, dar nu a venit încã sã vorbeascã cu oamenii

Dupã încã o noapte de stat în frig si ploaie, cetãtenii care stau pe baricade în fata terenului unde Chevron vrea sã instaleze sonda de explorare, s-au trezit în jurul orelor 7.00 cu utilajele în fata lor. Oamenii au fost luati prin surprindere, însã s-au mobilizat exemplar si au dat alarma în satele din jur. Au sosit peste 200 de sãteni care au format un lant uman în fata utilajelor si a sutelor de jandarmi care au venit sã asigure ordinea. “Lumea nu este impacientatã, ci doar decisã sã nu cedeze sub nicio formã”, a spus Dan Albu, unul dintre protestatarii din Bârlad aflat la Pungesti. Sãtenii i-au huiduit pe cei de la firma din Tg. Mures care au venit cu douã utilaje deocamdatã (excavator si buldozer), pentru a pregãti terenul în vederea instalãrii sondei. Sunt uilajele care au stat ascunse de luni în curtea unei ferme care apartine familiei vicepresedintelui CJ Vasile Mihalache. Acum, lucrurile sunt calme, “taberele” stând fatã în fatã: jandarmii, oamenii de pazã ai Chevronului si muncitorii de la Dafora, iar în fata lor, muti si dârzi, peste 200 de sãteni si protestatari. Surse din rândul activistilor de la Iasi si Galati aflati la Pungesti au precizat cã sunt asteptati sã soseascã 500 de protestatari din Bacãu si Piatra Neamt, în sprijinul celor din Pungesti. De la Bârlad au ajuns deja circa 50 de persoane.

Filtre de politie pentru intimidarea protestatarilor. Politistii de la Rutierã au organizat douã baraje unul în aval, la Moara Sima (intersectia drumului care merge înspre Pungesti si cel care duce la Bacãu) si unul în amonte (la Pungesti) si verificã orice masinã care intrã si iese. Cautã motive sã-i retinã pe cei care vin în sprijinul Miscãrii de Rezistentã de la Pungesti.  Faptul cã filtrul politistilor e “activ” si verificã pe toti oamenii care vin si ies din zona fierbinte, o demonstreazã si mãrturia pãrintelui Vasile Lãiu, protopopul de Bârlad: “Sunt bulversat cã preotii din zona Pungestiului care vin la o întrunire clericalã la Vaslui sunt opriti, legitimati de fortele de ordine. Nu stim ce încearcã sã facã, dar nu este în regulã. Aceste intimidãri nu-si au rostul. Oricum dupã ce se terminã aceastã întrunire, mã voi deplasa la Pungesti si nu vin singur”.

11.30: Costicã Spiridon, un localnic cu suflet. Unul dintre cei mai activi localnici, Costicã Spiridon a adus protestarilor mere si pâine. Asearã acesta a adus si un generator pentru a face luminã în corturile improvizate la margina terenului, unde Chevron vrea sã instaleze sonda. Starea de spirit este bunã în rândul oamenilor. Numãrul lor a crescut. A ajuns la 500. De partea cealaltã, angajatii firmei MIF, societate de constructii sub contract cu Chevron pentru amenajarea platformei, au cedat psihic. „Stãm de trei zile si dormim în câmp. N-am primit încã ordin sã ne pornim la lucru. Dar dupã cum e treaba aici, mai bine ne-am retrage”, a spus unul dintre muncitorii veniti de la Tg. Mures. Si firma de pazã adusã de Chevron, SSG a renuntat la serviciile celor zece oameni din Pungesti, preferând sã angajeze altii din Vaslui.

Ora 14.00 Jandarmii au intervenit în fortã. Spiridon a fost la un pas de moarte! Situatii incredibile în comuna Pungesti. Jandarmii sunt acuzati cã au lovit un bãtrân care era sufletul rezistentei anti-Chevron, Costicã Spiridon. Bãtrânul a fost lovit de un jandarm, care a fost ascuns de colegii sãi, sustine fiica acestuia. “L-au târât dintr-o baltã si l-au lãsat cinci minute fãrã niciun ajutor medical. Am vãzut cum l-a lovit un jandarm”, a tipat fiica bãtrânului. Alte trei persoane au nevoie de îngrijiri medicale, acuzând diverse afectiuni, în fata brutalitãtii jandarmilor. Desi se credea cã a murit, bãtrânul Spiridon a fost readus la viatã, însã este în stare gravã. Drumul judetean spre Pungesti este blocat de politie, la cererea Jandarmeriei.

Ora 14.15 Prefectura a transmis jadarmeriei sã foloseascã forta pentru a dispersa oamenii de la Pungesti care se opun intrãrii utilajelor pe terenul destinat instalãrii sondei. În aceste conditii protestatarii din Pungesti roagã vasluienii si pe toti cei din împrejurimi sã li se alãture cât mai urgent!

Ora 14:30 ABUZ AL AUTORITÃTILOR: AU BLOCAT DRUMUL CÃTRE PUNGESTI. Jandarmii au blocat drumul care duce la locul protestelor. Se încearcã, astfel sã împiedice si alti protestatari sã ajungã la Pungesti. Drumul este blocat în dreptul satului Armãsoaia la aproximativ 600 de metri de locul protestelor! Subprefectul Puicã prezent acolo a refuzat sã comenteze acest abuz!

Ora:  15: 30 Copiii s-au asezat în genunchi în fata masinilor! Scene impresionante la Pungesti. O autospecialã a pompierilor a încercat sã spargã lantul uman format din protestatari. În acel moment copiii însotii de învãtãtoarea Elena Dudescu s-au asezat în genuchi, blocând astfel drumul autospecialei!

Ora: 16:00  Alte brutalitãti ale jandarmilor la Pungesti. Dupã ce au maltratat un bãtrân care se aflã în prezent în stare gravã la spital, jandarmii de la Pungesti au fost aproape sã ucidã un copil. Din neatentie, probabil, acestia au dat peste un copil de 3 ani si l-au cãlcat cu picioarele. Acesta a fost salvat de tatãl sãu care s-a aruncat peste el!

Ora 16 :45 Protestatarii încercuiti de jandarmi, cer ajutorul vasluienilor. Este nevoie de pachete cu mâncare, apã si benzinã pentru generatorul la care se alimenteazã laptopul prin care se transmit imagini live de acolo. Se poate ajunge la locul protestelor mergând cu masina pânã la bariera formatã de jandarmi si politie în dreptul localitãtii Armãsoaia si apoi aproximativ 600 de metri pe jos

Ora 17 :40 Mobilizare exemplarã: vasluieni din toate colturile judetului au ajuns la Pungesti. Apelul lansat de protestatarii de la Pungesti a fost ascultat si urmat de multi vasluieni. Au ajuns la locul protestului mai multe grupuri de oameni din Suletea, Bârlad, Vaslui si Puiesti. Ultimul ajutor a venit din partea primarului de la Puiesti, Costel Moraru. Însotit de mai multi consãteni acesta ajuns acum câteva minute cu pachete de mâncare pentru protestatari! De mentionat cã la proteste se aflã si copii din comunã!

Ora 17 :20 Jandarmii primesc întãriri. Pe lângã cei 250 de jandarmi prezenti la Pungesti a mai sosit un detasament de 50 de jandarmi de la Bacãu. Pe surse, am aflat cã planul jandarmilor este sã astepte venirea noptii pentru a rupe lantul uman format de protestatari, fãcând, astfel, cale liberã utilajelor destinate ridicãrii sondei..

Ora: 20.30 Jandarmii se retrag, protestatarii se înmultesc. Drumul este liber spre Pungesti. Pânã la urmã jandarmii au cedat si nu mai existã nicio barierã care sã împiedice oamenii sã se alãture protestatarilor din Pungesti. Au rãmas în schimb cei care pãzesc perimetrul destinat amplasãrii sondei Chevron. Între timp, din ce în ce mai multi vasluieni s-au alãturat protestatarilor din Pungesti. De asemenea, în Piata Universitãtii din Bucuresti s-au adunat aproximativ 2-3000 de oameni în spirit de solidaritate fatã de sãtenii din Pungesti. Au avut loc proteste spontane în Cluj și în alte orașe. În acest moment, la Pungesti protestatarii cântã cântece bisericesti, coordonati fiind de protopopul Vasile Lãiu!

video pe www.b-o.ro Şefii jandarmilor le-au ordonat acestora sa spargă cu forţa barajul uman al cetăţenilor împotriva utilajelor, mascându-se în spatele unei ambulanţe care avea o urgenţă inventată, după ce s-a invocat faptul că sătenii blochează un drum public. Drumul public era însă blocat deja de autorităţi de-o parte şi de alta a zonei de ore bune iar în mijlocul zonei era blocat şi de câteva rânduri de jandarmi, după ce aceştia au primit ordine de la şefii lor.

---

Orlando Balaș – am trimis următorul apel conducerii jandarmeriei din Vaslui.

Către frații noștri jandarmi, polițiști și militari 

În țară a început revolta împotriva celor care ne-au vîndut străinilor. Oamenii din Vaslui, din Bîrlad, din Sibiu sau Bihor nu vor decît să fie lăsați să trăiască liniștit, din munca lor, dar se pare că nu se mai poate, se pare că banul le-a întunecat mințile celor care ne conduc, care ne-au vîndut pe niște șpăgi unor bandiți internaționali fără scrupule.

Cît timp avem pămîntul pe care îl putem lucra, mai e o speranță. Mai putem spera că vom putea trăi din munca lui. Dacă însă pămîntul acesta va fi otrăvit cu cianuri sau cu substanțele folosite pentru extragerea gazelor de șist, nu vom mai avea nimic. Vom fi cerșetori în propria țară. Vom fi otrăviți în propria țară, care ne-a fost vîndută de niște trădători ce au ajuns să o guverneze.

Frați jandarmi, polițiști și militari! Nu aveți voie să vă exprimați opinia, să faceți mitinguri. Dar nimeni nu vă poate lua dreptul de a gîndi cu propria minte și de a simți cu propria inimă. În stradă și pe cîmpuri, încercînd să oprească utilajele care aduc moartea pămîntului nostru, sînt frații voștri, surorile voastre, care vor doar să trăiască din munca lor. Ei luptă acum pentru noi toți, inclusiv pentru voi, frații noștri în uniformă. Cum spunea o țărancă din Pungești, care stă de pază să nu se instaleze sondele pe ogoarele lor: “Noi nu ne apărăm numai satul, ci și Pămîntul. Pămîntul care aparține țării acesteia.”

Fac un apel către voi, frații noștri în uniformă, să vă faceți cu cinste datoria supremă: aceea de a apăra țara și legea. Iar legea supremă a țării consfințește dreptul tuturor locuitorilor la viață sănătoasă. Orice hotărîre de guvern sau a altei autorități care încalcă acest drept este ilegală. Datoria voastră e să apărați țara și poporul, nu o clasă de conducători corupți.

Nu executați ordine ilegale, nu vă pătați onoarea și haina militară, ci apărați-i pe frații voștri care se luptă pentru noi toți. Am ajuns în țara noastră să fim bătuți de bătăușii firmelor străine, așa cum se întîmplă la Sibiu cu țăranii care au smuls de pe ogorul lor calupurile de dinamită ale firmelor străine ce vor să exploateze gazele de șist. Asta nu se poate! Așa nu se mai poate!

Frați jandarmi, polițiști și militari! Nu puteți face mitinguri, nu aveți voie să vă exprimați deschis părerea, dar aveți minte și inimă și știți la fel ca și noi că țara ne e furată, că e furată țara noastră, a copiilor și nepoților noștri. De aceea, vă rog să nu uitați nici o clipă că și voi sînteți români, că sînteți profesioniști, că sînteți oameni cu demnitate, nu trădători de țară!

---

Flavian Grădeanu Domnilor JANDARMI,

Daca aveti ONOARE… aparati cetatenii Romaniei, nu interesele firmelor private straine, nu interesele politicienilor tradatori de Neam si Tara!

Va laudati cu prestigiul profesiei si al uniformei pe care o purtati… in schimb, aproape ati omorat un copil nevinovat la Pungesti urmand orbeste ordinele unui neispravit (prefectul de Vaslui). Ceea ce inseamna ca nu mai aveti CONSTIINTA, DEMNITATE, ONOARE… Ca absolvent de liceu militar imi este rusine sa privesc cum dezonorati uniforma militara, cum loviti copiii fara aparare si batranii si cum protejati infractorii si tradatorii. Asa ceva este sub demnitatea umana, cu atat mai mult sub demnitatea unei persoane ce imbraca uniforma militara si a jurat sa apere cetatenii… CETATENI care contribuie la bugetul de stat, astfel incat sa va asigure salariul, ca si prefectului, dealtfel.

Am rugamintea sa fiti solidari cu DREPTATEA, cu cetatenii care au iesit sa isi apere pamantul si TARA, dovedind cu mult mai mult curaj decat ati facut-o Dvs. astazi la Pungesti. Daca nu va plac ordinele nu mai gasiti scuze ca trebuie sa le respectati… dati dovada de DEMNITATE si DEMISIONATI! Alaturati-va acelora care lupta pentru libertate, pentru demnitate si pentru dreptate! Ajutati-i sa se elibereze de jugul politicienilor fara suflet care au schilodit Romania in ultimii 23 de ani fizic, moral si psihic. Fiti bravi, nu “mercenari” care omoara si ranesc oameni nevinovati, din contributia carora va castigati lefurile.

Curaj JANDARMI, dar nu impotriva cetatenilor, ci impotriva NEDREPTATII!

About these ads

Cum a fost pusa la cale smecheria numita Rosia Montana Gold Corporation

http://www.cotidianul.ro/speculatia-bursiera-rosia-montana-gold-corporation-s-a-construit-prin-mita-inalta-coruptie-politica-si-tradare-de-tara-224248/

http://www.cotidianul.ro/speculatia-bursiera-rosia-montana-gold-corporation-s-a-construit-prin-mita-inalta-coruptie-politica-si-tradare-de-tara-224248/

Analiză

Speculația bursieră Roșia Montană Gold Corporation s-a construit prin mită, înaltă corupție politică și trădare de țară

Acasă » Actualitate

 

Febra aurului din Romania l-a lovit, mai intai, pe Virgil Magureanu

Faptul că numita “Comisie specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea Proiectului de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România” se străduie să lase impresia că lucrează de zor nu este, nici pe departe, un fapt de natură să lămurească fondul chestiunii. Dimpotrivă…
Proiectul de lege pentru avizarea căruia s-a recurs la calea extraordinară de creare a unei comisii speciale, prin strâmbă derogare de la regulile consacrate ale procesului de legiferare, stipulate de legea în materia tehnicii legislative şi de Regulamentele Camerelor, nu este decât o tentativă a guvernului de induce în eroare Parlamentul şi a-l face responsabil pentru legitimarea unui lung şir de fraude, mari acte de corupţie şi trădare, pe care se bazează speculaţia bursieră “Roşia Montană Gold Corporation”.
Febra aurului din România l-a lovit, mai întâi, pe Virgil Măgureanu. El şi unii dintre cei care-l secundau la conducerea SRI l-au adus în România pe australianul Jimmy Taylor, care s-a implicat în proiectul “Aurul S.A. Baia Mare”, un joint-venture al companiei australiene Esmeralda Exploration şi al guvernului român.
Compania a susţinut că are capacitatea necesară pentru a curăța un reziduu toxic minier cianurotic numit tailing, care, sub formă de praf, începuse să fie împrăştiat de vânt. Promiţând că va curăța aceste reziduuri şi că va continua exploatarea aurului cu ajutorul cianurilor, compania a ales să-şi depoziteze noile reziduuri într-un lac de baraj în apropiere de Bozanta Mare.
În noaptea de 30 ianuarie 2000, barajul a cedat deversând 100.000 de metri cubi de ape contaminate cu cianuri (aproximativ 100 de tone de cianuri), care s-au împrăştiat peste câmpuri şi în sistemul hidrografic local. Cianura deversată a afectat râurile Sasar, Lăpuş, Someş, Tisa şi Dunăre, înainte de a ajunge la Marea Neagră. Apele poluate, în special Tisa şi Dunărea, au provocat moartea unei mari cantităţi de peste în Ungaria şi în Iugoslavia. Accidentul a fost unul dintre marile dezastre ecologice din Europa. Oficial, Esmeralda Exploration a dat vina exclusiv pe căderile importante de zăpadă din zonă. În particular, Jimmy Taylor a acuzat un sabotaj din partea unui potenţial concurent, interesat şi el de afacere.
În locul lui Jimmy Taylor a apărut Frank (Vasile) Timiş, un australian de origine română şi fără legătură cu mineritul, dar cunoscut cu legături în reţelele internaţionale ale traficanţilor de droguri.
Frank Timiş nu a apărut din senin. Şi el a fost „adus de mână”. De Gâf Deac, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Australia şi Noua Zeelandă. Sub garanţiile de bonitate ale lui Cătălin Harnagea sau ale lui Costin Georgescu& Comp.?!
Ca şi predecesorul său, Timiş va solicita şi obţine concesiunea exploatării haldelor de steril... Şi, în timp ce sterilul era exportat, specialişti în prospecţiuni geologice, anume agreaţi, au prelevat din exteriorul perimetrului iniţial al minei de la Roşia Montană, cca. 80 tone de eşantioane de minerale, care au fost trimise pentru expertizare de către unul dintre cele mai prestigioase laboratoare de determinare a conţinutului de metale rare şi preţioase. Rezultatele au fost peste aşteptări.
Imediat, proiectul de contract cu statul român a fost legalizat în copie, la un notar din Alba Iulia, fiind radiat din titlu menţiunea „proiect”.
Cu documentul fals, prezentat drept contract de asociere parafat şi cu buletinele de analiză a concentraţiei de minerale preţioase şi rare s-a constituit dosarul de listare la bursa din Toronto a unei societăţi proprietate exclusivă a statului român şi subvenţionată de către acesta! Din acel moment, banii au început să curgă. Dar, până a ajunge aici, Frank Timiş a miruit, pe îndestulate, de la dreapta la stânga eşichierului politic.
Serviciul Român de Informaţii a sesizat Parchetul pentru fapte de trădare prin transmitere de secrete şi alte infracţiuni (http://www.cotidianul.ro/există-un-dosar-roşia-montană-el-trebuie-redeschis-de-dna-223595/).
Dosarul penal a fost abandonat din așa-zise raţiuni politice, rezumate procurorului general Joiţa Tănase de către premierul Adrian Năstase.
Supunem atenţiei comisiei parlamentare necesitatea cercetării complete a antecedentelor afacerii “Roşia Montană Gold Corporation”, fiindcă în acest caz nu este vorba de “locuri de muncă” şi de “investiţii-dezvoltare”, ci de trădare, subminare economică şi devalizare a unor resurse strategice a căror mare valoare, încă neestimată complet şi corect, a aruncat în luptă rechinii speculaţiilor bursiere. Mai exact spus, asasinii economici.

Faţă de cele, doar sumar şi succint, expuse, în numele interesului public general, dorim să ştim dacă onor “Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea Proiectului de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România ”va avea în atenţie:

1. Lămurirea gravelor aspecte de fraudă bursieră şi înalta corupţie scoase în evidenţă în dosarul penal al afacerii “Roşia Montană”, instrumentat la sfârşitul anilor '90 şi abandonat urmare a “deciziei politice” a premierului Adrian Năstase?
2. Audierea de către comisie a foştilor premieri Victor Ciorbea, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu şi miniştrii din guvernele acestora care au luat decizii/emis hotărâri de guvern şi alte acte juridice/privind concesionarea, explorarea şi exploatarea zăcămintelor minerale de la Roșia Montană, Roşia Poieni şi celelalte perimetre metalifere din MuntiiApuseni?
3. Clarificarea, inclusiv prin audierea foştilor şi actualilor directori ai serviciilor de informaţii, împrejurările în care fondul informaţiilor/documentelor secrete referitoare la rezultatele cercetărilor şi prospecţiunilor geologice au intrat în posesia lui Frank [Vasile] Timiş?
4. Cine şi cum l-a introdus pe Frank [Vasile] Timiş în afacerea “Roşia Montană”, respectiv interesele căror politicieni autohtoni le-a reprezentat, atât în faza iniţială, cât şi în evoluţiile şi transformările ulterioare ale societăţii comerciale create pentru valorificarea deşeurilor, explorare şi exploatare de resurse metalifere în România?
5. Ce alte decizii politice, în perioada 1997-2000, au impus abandonarea şi a altor cazuri de spionaj-trădare, care au privit interese externe de acaparare frauduloasă a resurselor minerale de importantă strategică?
6. Expertizarea falsurilor intelectuale şi materiale din actele/documentele RMGC şi din cele încheiate cu statul român?
7. Modul în care perimetrul iniţial al minei Roşia Montană de cca. 12 kmp a fost extins la peste 40 kmp., în timp ce aceasta era proprietatea statului român?
8. Stabilirea modului în care cele 80 de tone de mostre geologice au fost trimise la expertizare în Australia înainte de parafarea şi intrarea în vigoare a contractului?
9. Elucidarea aspectelor de fraudă bursieră, un delict federal în SUA şi Canada, pe care s-a întemeiat listarea la bursă din Toronto a unei societăţi a statului român şi subvenţionată de acesta?
10. Audierea preşedinţilor Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, precum şi a consilierilor acestora pentru securitate naţională?
11. Ce companii miniere consacrate au mai lăsat oferte şi nu au fost luate în considerare? Cât a fost dispus să plătească Ovidiu Tender lui Stephen Roman pentru retragerea din afacere a firmei canadiene “Roman Copper Corp”?
12. Evaluarea prejudiciilor economice rezultate din subevaluarea resurselor şi a preţului de concesionare (cca. 250.000 Euro!)?
Nu ar fi lipsit de interes dacă şi autorităţile competenţe şi diriguitoare ale domeniului securităţii naţionale şi fiscalităţii publice ar reconsidera antecedentele acestui scandalos caz de înaltă corupţie politică transpartinică şi internaţională, iar din identificarea, blocarea şi confiscarea penală extinsă a depozitelor bancare, precum şi averilor fraudulos dobândite de marii corupţi să se trateze unele dintre suferinţele cronice ale bugetului sănătăţii şi educaţiei.

Accesări:

Aurel I. Rogojan
Publicat Vineri, 11 octombrie 2013

Tragedia uitata de la exploatarea de la Certej, din 1971

http://cnsc-judetesidiaspora.blogspot.ro/2013/10/certej-1971-tragedia-uitata-89-de-vieti.html

miercuri, 9 octombrie 2013

Certej 1971, tragedia uitată a 89 de vieţi îngropate sub 300 de mii de metri cubi de nămol plin de cianuri

Sunt curios cati dintre noi, cei care atunci eram tineri, stiu despre aceasta tragedie ... Nici macar matusa mea (care locuia in zona) sau unchiul meu (care sigur aflase) nu mi-au spus niciodata nimic - poate fiindca nu a vrut (matusa) si in mod cert datorita functiei (unchiul) ... Dar oamenii din zona - cati au mai ramas? Ei precis nu au uitat - si atunci? De ce se lasa cumparati pentru o mana de arginti patati? De ce nu vorbesc, macar acum, inainte de a fi prea tarziu (daca nu cumva e deja prea tarziu)?

 
Certej 1971, tragedia uitată a 89 de vieţi îngropate sub 300 de mii de metri cubi de nămol plin de cianuri
Ruperea barajului iazului de decantare plin cu cianuri de la Certej: valul acid de steril a înghiţit oficial 89 de oameni, neoficial a produs peste 150 de victime. Ruperea digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara, a provocat în zorii zilei de 30 octombrie 1971 cea mai cumplită tragedie pe timp de pace din anii ’70.

În dosarul anchetei făcute de Procuratura Judeţeană Hunedoara, se menţionează că valul acid de steril a înghiţit, într-un sfert de oră, 89 de oameni şi a ras de pe faţa pământului şase blocuri de locuinţe, un cămin cu 30 de camere şi patru locuinţe individuale.

Amploarea dezastrului a fost ascunsă de autorităţile comuniste pentru a nu fi obligate să declare doliu naţional. După un an de cercetări şi audieri, ancheta a decis că tragedia este urmarea unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute, nimeni nefiind vreodată condamnat pentru moartea celor 89 de persoane. Filmul tragediei de la Certej este povestit astăzi de supravieţuitorii şi martorii la teribilele evenimente din acea toamnă.

 

Certej, locul care a întâlnit moartea- O dimineaţă de toamnă – 30 octombrie 1971

Ora cinci dimineaţa. Certejul, o mică localitate minieră din Apuseni, nu departe de oraşul Deva, era încă scufundat în somn. Doar la câteva ferestre se aprinseseră lumini, pete galbene în întunericul umed, oameni ce se pregăteau să intre în schimbul de dimineaţă la mină. O dimineaţă tăcută şi posomorâtă de toamnă. Noaptea rece încă nu se ridicase. Fuioare de ceaţă se agăţau de vârfurile brazilor.

 

Totul a început în tăcere

Fără zgomot, ceţurile au fost împinse în jos, spre vale, de ceva invizibil. O creatură uriaşă, nevăzută, de aer, se rostogolea cu o viteză incredibilă. Brazii s-au în doit şi au trosnit ca la o furtună pornită de nicăieri. Era un suflu distrugător, ca al unei explozii. Pri­mele case au fost spulberate. Şi, imediat, au început să bubuie ferestrele celorlalte şi să zboare acoperi şurile. Acel suflu gigantic arunca în aer animale, maşini, mătura tot ce găsea în cale. Ca o rafală de uragan. Apoi a urmat o secundă de linişte.

Oamenii au sărit din somn şi s-au gândit la cutremur. Alţii au apucat doar să deschidă ochii şi să simtă frica aceea colosală, pe care instinctul ţi-o dictează înaintea unei catastrofe. Dar majoritatea nu au avut timp să reacţioneze în niciun fel. Nu au avut timp nici să se dea jos din pat sau să meargă la fereastră, să vadă ce se întâmplă. În negura malefică a acelei dimineţi, întunericul plin de ceţuri sfâşiate era com plice cu moartea: trei sute de mii de tone de steril au ras, în doar câteva secunde, întreaga vale a Certejului. Un mâl gros, care a zdrobit şi a înghiţit cu furie blocuri, case, grădini. Toate au fost făcute una cu pământul, în doar câteva clipe. Oamenii nici nu au avut timp să ţipe. Se auzeau doar trosniturile blocurilor de beton, căzând unul după altul, zidurile se prăbuşeau cu sunet înfundat, casele erau sfărâmate cu zgomot de oase rupte. Apoi, când masa aceea nea gră şi diformă a acoperit totul, au urmat iarăşi câteva clipe de linişte totală.

Şi abia apoi au izbucnit urletele. Strigăte de ajutor, strigăte disperate, ridicându-se de pe întreaga vale, din stratul de nămol.

Oamenii din casele aflate mai sus, pe dealuri, au ieşit afară şi atunci au început alte stri­găte, care anunţau catastrofa:

“S-a rupt barajul!”

S-a rupt barajul ! Întregul steril rezultat din tratarea cu cianuri a minereului aurifer era depus într-un lac artificial şi zidul barajului cedase, pe o lungime de 80 de metri. De fapt, Certejul nu era o simplă localitate din Apuseni, era o colonie minieră veche, unde se extrăgea şi se prelucra minereul aurifer. Tot sterilul rezultat din tratarea minereului cu cianură era depus de mai mulţi ani în acest lac uriaş. Şi muntele parcă s-a răzbunat pentru tot acest timp în care a fost sfredelit, scormonit, otrăvit.

În acea zi fatidică de 30 octombrie 1971, până la prânz erau deja aliniate, pe podeaua căminului cultural din Certej, 21 de cadavre. Bătrâni, copii, soţi îmbrăţişaţi. Corpuri găsite în valul de steril, ce îi mumificase instantaneu.

Toate aveau ceva în comun: erau fără haine, penru că cia nura din steril le topise. După câteva zile, căutările s-au oprit.

Bilanţul: 89 de morţi, şase blocuri şi un cămin cu 30 de camere rase, şapte case şi 24 de gospodării distruse total. Numărul decedaţilor a fost numărul ca davrelor găsite. Nu s-a spus nimic despre cei dispă ruţi, adică despre cei ce nu au mai fost găsiţi în halda de steril revărsată. Ei zac probabil şi acum sub lava aceea otrăvită care ocupă, şi astăzi, valea Certejului.

Se spune că în total au fost 150-170 de morţi, poate şi mai mult .

Din fericire, au existat şi câţiva supravieţuitori. Domnul Mîrza îşi aminteşte acele zile de teroare:

“Am participat la salvarea oameni lor. Era foarte dificil, din cauză că sterilul, mâlul acela gros care se revăr sase, în anumite locuri era destul de adânc. Riscai să te afunzi şi tu în el şi să nu mai poţi ieşi. Era ca un nisip mişcător care te înghiţea cu cât te zbăteai mai mult. În plus, din cauza cianurii, nu te puteai atinge de el, că topea tot. Pen­tru salvarea oamenilor s-au impro vizat podeţe de scânduri pe care mergeam până la ei şi încercam să îi scoatem. Unii erau prin pomi, alţii pe câte o bucată de zid rămasă în picioare. A fost o tragedie”.

Sorin Chirla este un alt supravieţuitor al dezastrului de la Certej. Pe atunci avea doar câţiva anişori:

“Noi aveam prima casă de lângă baraj. Din cauza asta, suflul barajului rupt a spulberat-o pe jumătate. Dormeam înăuntru eu, mama mea şi fratele meu. Tata era plecat la lucru, în schimbul de noapte. Din nefericire, mama şi fratele meu au fost în acea ju mătate de casă spulberată şi nu au supravieţuit. Eu am fost aruncat cumva în fereastră şi am rămas agăţat acolo. Acolo unchiul meu m-a găsit şi de acolo am fost salvat. A fost o tragedie. Îi mulţumesc bunului Dumnezeu în fiecare zi că am trăit”.

Anchetarea catastrofei de la Certej Autorităţile comuniste de la acea vreme au declarat în mod oficial doar 48 de victime, pentru a nu fi nevoite să recunoască o catastrofă şi să declare zi de doliu naţional. Au demarat imediat cercetările pentru găsirea vinovatului. În primul rând, l-au pus sub acuzaţie pe proiectantul iazului pentru decan­tare. Însă probele nu au arătat că ar fi fost o greşeală de proiectare la iaz sau la baraj. S-a discutat inclusiv despre cârtiţele ce ar fi putut să slăbească pământul de sub baraj. O cauză posibilă ar fi fost tipul sterilului depozitat: în anumite zone, avea o granulaţie sau o umiditate diferită şi asta ar fi declanşat alunecarea. Nimic însă nu a fost clar, nici o cauză nu a fost stabilită cu exactitate.

Clară a fost însă catastrofa şi clare au fost victimele, oameni nevinovaţi striviţi în somn de o haldă uriaşă de steril.

Anchetarea catastrofei de la Certej

În procesul-verbal din 30 octombrie 1972, procurorul de caz consemnează că valul de steril a surprins oamenii în somn, lucru care a cauzat numărul mare de victime. Pe o suprafaţă de rază cuprinsă între 4 şi 5 kilometri, localitatea Certej era înecată în steril acid. Raportul menţionează că în prima zi au fost scoşi 21 de morţi de sub nămol şi din locuinţe. Cadavrele au fost depuse în sala căminului cultural din Certej unde au fost spălate de nămol. Procurorul menţionează că identificarea unor cadavre s-a făcut cu mare greutate, corpurile fiind deformate de târârea lor pe zeci de metri de avalanşa sterilului. Cu ajutorul militarilor, 85 de persoane rănite, copii, femei şi bărbaţi, au fost duse la spital. Stratul de nămol varia de la jumătate de metru în jurul sediului administrativ al minei, la 28-30 de centimetri pe şosea. Ancheta a fost preluată de o comisie guvernamentală formată din 16 experţi.

 

MARTOR: Toate cadavrele erau găsite goale

Erau -7 (şapte grade minus) în acea dimineaţă la Certej şi ceaţă. Ioan Chirla îşi aminteşte şi acum cu groază că toate cadavrele recuperate de militari din mâl erau goale.
“Cianura folosită în procesul de extracţie se găsea în nămolul scurs şi a ars hainele de pe ei toţi. Toate cadavrele care au fost scoase din mâl erau goale, cu urme de lovituri şi arsuri pe corp” spune Ioan Chirla. Râul de steril făcea extrem de grea munca de salvare făcută de militarii aduşi la faţa locului. “Am văzut numeroase cazuri în care oamenii căzuţi în mâl cereau de pomană ajutor pentru că era imposibil să ajungi la ei fără să ai aceeaşi soartă.”- spune Ioan Ghirla.

“Domnii sunt de la companie“, îmi spune în şoaptă o chelneriţă în vârstă de la una dintre cârciumile Certejului şi se uită la mine cu înţeles.

“Domnii” sunt nişte zdrahoni care stau relaxaţi, fiecare cu câte o bere în faţă, discu­tând cu voce tare şi atitudine de stăpâni ai locului. Sunt îmbrăcaţi bine şi maşina de teren parcată în faţă e a lor. La masa de lângă ei, doi bărbaţi trecuţi de a doua tinereţe împart o bere trecându-şi de la unul la altul sticla. Sunt îmbrăcaţi terfelogit şi unul din ei îl întreabă periodic pe celălalt: “Şi zici că n-ai o ţigară?“.

Altădată, era o colonie minieră prosperă. Ve­neau aici să se angajeze muncitori din toată ţara, pentru că munca era grea, dar şi salariile erau pe măsură. Se dădeau locuri de cazare şi exista o cantină.

Acum, peste Certej s-a lăsat lepra sărăciei, muşcând viguros din tot ceea ce odinioară era înfloritor. Blocurile muncitorilor arată ca nişte ghetouri, vechiul magazin universal s-a închis, mina nu mai funcţionează şi fostul sediu arată exact ca în urmă cu 40 de ani. Toate sunt învăluite în aerul comunist al anilor ’80, la care se adaugă femeile şi bărbaţii şomeri, ce stau pe la câte un colţ de stradă, bârfind mărunt. Sunt îmbrăcaţi jer­pelit şi parcă tot aşteaptă ceva, cu un licăr de speranţă în privire, ca o luminiţă gata să se stingă. Lângă fosta clădire de birouri este statuia unui miner. Ros de timp, minerul-statuie este ciung de o mână şi pare cu adevărat simbolul minerilor din Certejul de astăzi. Mai departe de cartierul de blocuri sunt şi case, unele dintre ele îngrijite. Cine a avut şansa unei case cu grădină acum o duce mai bine un pic.

În rest, Certejul s-a depopulat masiv: unii au plecat să facă bani în altă parte, alţii au plecat tocmai pentru că au făcut bani aici. Pentru că singurele afaceri care mai merg sunt cele cu “Compania“, adică cu canadienii de la Eldorado Gold Corpora­tion, care deţin 80% din Deva Gold SA. Această companie a cumpărat drepturile de exploatare ale fostei mine şi s-a apucat de investiţii.

La fel ca la Roşia Montană, în primul rând au cumpărat de la oameni terenuri şi case, acolo unde au ştiut că în adâncuri aşteaptă să fie scos la suprafaţă aurul. Mult aur. Au fost oameni care şi-au vândut pământurile sau casele la preţuri exorbitante. Satul Bocşa Ma­re a fost cumpărat în totalitate. În Bocşa Mică, doar doi oameni mai deţin pământ.

Aşa s-au cumpărat suprafeţe impresionante de către Eldorado. Speranţa celor ce au rămas este să se pornească odată exploatarea, ca să aibă un loc de muncă. Ca şi cum niciodată Certejul nu ar fi suferit cea mai mare catastrofă din România. Ca şi cum nicio dată aici nimic nu s-ar fi întâmplat. Ca şi cum nu familiile şi prietenii şi rudele lor au fost scoase din sterilul cu cianură. Sărăcia şi dorinţa unui viitor pentru ei şi pentru copii îi fac pe oameni să uite ceea ce s-a întâmplat. Aşteaptă cu toţii să se împlinească promisiu­nile de bunăstare ale “Companiei” visând la ziua când Certejul va deveni el însuşi un ade­vărat Eldorado.

În ciuda dezastrului din 1971, “compania Eldorado” vrea să facă un alt iaz pentru de­cantare, mai mare şi mai sus, în munte. Peste 180 de hectare de pădure de frişate, doi munţi raşi în totalitate şi un lac de acumulare pentru cianurile folosite la extragerea auru­lui, de 63 de hectare. O idee despre cum va arăta locul poţi să îţi faci vizitând, la marginea satului, cariera, locul de unde deja s-a extras minereu prin decopertare. Câteva utilaje forează şi acum non-stop, suprave­gheate de oameni în pelerine galbene.

Peisajul este însă unul selenar. Acesta este preţul de plătit pentru doar 16 ani de viaţă mai uşoară.

Va rezista de data aceasta barajul?

Cândva, pe aici, se plimba Avram Iancu. Nu departe, la Săcărâmb, s-a întâlnit cu Laszlo Kossuth, plănuind renaşterea naţiei române.

Publicat de Secretariat CNSC