Mihai- Andrei Aldea despre trădare şi eroism
Joi, 27 noiembrie, de la ora 18.00, în sala mare a Casei de Cultură a Studenţilor (Preoteasa) are loc conferinţa “Istoria necunoscută a românilor- între trădare şi eroism, susţinută de Mihai- Andrei Aldea. Etnolog, teolog şi scriitor de fantasy, Aldea este licenţiat în teologie, specializarea bizantinologie, al Facultăţii de Teologie a Universităţii Bucureşti iar din 2013 este doctor în filologie, specializarea folcloristică. În invitaţia la conferinţă, Aldea spune: ''Istoria înseamnă putere. Pentru cei care o înţeleg. Şi pentru cei care au parte de o istorie falsificată; doar că la ei puterea se manifestă negativ (doar este vorba despre minciună!). A-ţi recâştiga Istoria înseamnă a-ţi recâştiga viaţa, libertatea, demnitatea. Înseamnă să ştii cine eşti şi pentru ce trăieşti''.
Despre creaţiile românilor: “Puţini ştiu admiraţia pe care au avut-o o serie întreagă de etnologi şi folclorişti străini faţă de creaţiile poporului român. Este adevărat că unii dintre ei au preferat să prezinte cântecele româneşti sau alte creaţii româneşti drept ungureşti, ţigăneşti sau de altă naţionalitate, dar dincolo de această nedreptate evidentă, rămâne aprecierea în sine, obiectivă, a calităţii. Nu s-ar fi străduit să ne fure, să zicem aşa, acele creaţii, dacă nu le-ar fi văzut ca pe nişte comori care merită privite şi eventual chiar furate. Dacă ei le-au preţuit, cu atât mai mult ar trebui să le preţuim noi.
În ceea ce priveşte proverbele românilor...vechile balade româneşti, colinde, doine etc. e o bogăţie culturala extraordinară, gigantică, pe care orice popor ar fi fericit să o aibă în locul nostru şi care la noi nu este valorificată aproape deloc, mai ales astăzi. Este tratată undeva între vulgarizare.. până la transformarea în pretext pentru expuneri... chicioase, subculturale”.
Despre creaţiile românilor: “Puţini ştiu admiraţia pe care au avut-o o serie întreagă de etnologi şi folclorişti străini faţă de creaţiile poporului român. Este adevărat că unii dintre ei au preferat să prezinte cântecele româneşti sau alte creaţii româneşti drept ungureşti, ţigăneşti sau de altă naţionalitate, dar dincolo de această nedreptate evidentă, rămâne aprecierea în sine, obiectivă, a calităţii. Nu s-ar fi străduit să ne fure, să zicem aşa, acele creaţii, dacă nu le-ar fi văzut ca pe nişte comori care merită privite şi eventual chiar furate. Dacă ei le-au preţuit, cu atât mai mult ar trebui să le preţuim noi.
În ceea ce priveşte proverbele românilor...vechile balade româneşti, colinde, doine etc. e o bogăţie culturala extraordinară, gigantică, pe care orice popor ar fi fericit să o aibă în locul nostru şi care la noi nu este valorificată aproape deloc, mai ales astăzi. Este tratată undeva între vulgarizare.. până la transformarea în pretext pentru expuneri... chicioase, subculturale”.
No comments:
Post a Comment