Multa lume ajunge la blogul meu cautand ADN tigani si vrand sa afle ce markeri genetici au tiganii. Chestia asta am spus-o intr-unul din filmele mele despre unguri, in care demonstram ca romanii sunt o alta rasa decat tiganii. Din pacate filmul nu mai poate fi vizualizat pt ca a fost sters in mod abuziv de pe youtube. De aceea am decis sa scriu si aici cateva din informatiile prezentate in filmul meu.
Tiganii sunt genetic indieni din India. Ei au migrat in Europa in urma cu cateva sute de ani, din regiunea aflata acum la granita dintre India si Pakistan, in special din provinciile PUNJAB, RAJASTAN, HARIANA SI GUJARAT.
Markerii genetici ai tiganilor:
-cromozomul Y al barbatilor tigani are markerul numit -haplogrupul H,
-cromozomul Mitocondrial al femeilor si barbatilor tigani are markerul numit haplogrupul M.
Lingvistii au stabilit si ei ca limba vorbita de tigani este un dialect al limbii punjabi.
Hainele tiganilor sunt confectionate traditional din matase imprimata, ceea ce iarasi este specific Indiei, si in special zonelor de Nord si Nord-Vest din India, adica exact de unde spun geneticienii ca ar proveni tiganii.
Din pacate exista anumite ONG-uri, finantate de grupuri rasiste din alte tari, care doresc sa acrediteze ideea ca in Romania ar fi mai multi tigani decat sunt declarati oficial. Aceste ONG-uri, printre care cele finantate de SOROS, incearca sa creasca in mod abuziv numarul de persoane din Romania care ar fi tigani, incluzand in aceasta categorie si oamenii foarte saraci.
In realitate, numarul de tigani din Romania este mai mic decat cel declarat oficial, nu toti cei care se considera pe ei insisi tigani avand markerii genetici specifici Indiei, adica H si M.
Din pacate, de-a lungul timpului, alti oameni, ajungad foarte saraci, au fost in mod abuziv considerati tigani si au ajuns sa creada despre ei insisi ca ar fi tigani.
Si in prezent asistam la acelasi proces de "tiganizare" fortata a oamenilor foarte saraci, ONG-urile oferind chiar bani celor ce vor sa se declare tigani.
In 2002 numarul de tigani declarati oficial era de 535.140.
In 2011 numarul de tigani declarati oficial si dat ca provizoriu era de 619.007.
In data de azi, 27 august 2012, INS inca nu a dat un numar definitiv al etnicilor tigani, si vorbeste despre 247.058.
Din studiile genetice vazute de mine pana acum pot sa va spun ca un procent extrem de mic din mostrele ADN colectate din Romania au markerii genetici tipici tiganilor, procentul acela fiind chiar mai mic decat procentul cetatenilor romani de etnie tiganeasca declarati oficial.
In concluzie, numarul de tigani din Romania este apropiat de cel dat de statistici si undeva sub 3% din totalul populatiei Romaniei.
Sunday, August 26, 2012
Wednesday, August 22, 2012
Referendumul a fost invalidat
Curtea Constitutionala a invalidat referendumul, desi aproape 90% dintre participantii la referendum au spus DA demiterii lui Traian Basescu.
Gestul Curtii Constitutionale a confirmat faptul ca Romania ESTE O COLONIE aflata intr-o situatie mult mai deplorabila decat era chiar si in timpul ocupatiei bolsevice din anii '50.
La acest referendum s-au confruntat 2 tabere:
-pe de o parte au fost CORPORATIILE OCCIDENTALE, reprezentate de arendasul Basescu si de slugile lui,
-pe de alta parte s-a aflat POPORUL ROMAN, sufocat de biruri si de nedreptati, dar din pacate nereprezentat de nimeni. Opozitia USL a mimat o reprezentare de circumstanta, insa din toate actiunile lui Victor Ponta s-a putut deduce ca el a trecut de cealalta parte a baricadei.
Greselile lui Victor Ponta au fost urmatoarele-
1. Acceptarea pragului de 50% din cetatenii romani aflati pe listele electorale permanente, in situatia in care nu se stia exact cati romani cu drept de vot sunt in realitate si in situatia in care un procent semnificativ din populatia Romaniei a parasit tara.
2. Faptul ca nu a cerut inainte de referendum numarul real al cetatenilor romani cu drept de vot si a acceptat cifra fantasmagorica de 18 milioane.
3.Acceptarea imediat dupa referendum a faptului ca s-au prezentat la vot un nr mai mic de romani decat 50% +1, fara a avea intentia sa conteste in vreun fel cifra de 18 milioane.
4. Acceptarea imediata a deciziei Curtii Constitutionale, iarasi fara sa conteste nimic, ci doar zambind pe micile ecrane si spunand ca a gresit ca acceptat pragul de 50% +1 si spunand ca "doar Dumnezeu nu greseste".
Ii pot transmite domnului Ponta ca s-a mai facut in istoria noastra recenta o astfel de greseala, cand regele Mihai a validat alegerile fraudate de comunisti. Stim cu totii ce a urmat- ocuparea Romaniei de catre bolshevicii lui Stalin.
Din punctul meu de vedere Victor Ponta si-a pierdut credibilitatea din toate punctele de vedere- a demonstrat fie lipsa de inteligenta, fie lasitate si oportunism.
Crin Antonescu a fost mult mai credibil decat Ponta in intentia lui de a reprezenta vointa poporului roman si de a valida referendumul, insa nu este perceput de romani ca un lider veritabil,iar partidul sau, PNL-ul nu este bine vazut de majoritatea romanilor, deoarece s-a aflat de doua ori la guvernare alaturi de PD-ul lui Basescu, o data intre 1996-2000, cand s-a trecut la distrugerea bazei economice a Romaniei si la distrugerea protectiei sociale, iar a doua oara in perioada 2004-2008, cand s-a definitivat opera de distrugere a bazei economice a Romaniei si a sistemului de protectie sociala ce exista in Romania.
Cu foarte mult tupeu si nerusinare, Basescu a acuzat opozitia de "comunism", desi el si partidul lui, la fel ca si PSD-ul, provin tot din FSN, iar FSN-ul provine din linia a doua a Partidului Comunist Roman, formata din bisnitarii, oportunistii si lichelele din acel partid. Toata retorica sustinatorilor lui Basescu s-a axat pe acuzatiile de comunism aduse USL-ului, ignorandu-se complet faptul ca opozitia fata de regimul lui Basescu a fost initiata de sindicate, iara nu de PSD. PSD-ul a luat act de ceea ce se intampla in strada si a decis ca ar putea sa profite de situatie, insa asa cum am spus, opozitia fata de Basescu era a poporului roman sufocat de biruri si nedreptati si satul sa fie umilit de catre gasca portocalie.
Cine a pierdut la acest referendum? Perdantii pe termen scurt au fost cetatenii romani, ei realizand cu aceasta ocazie ca nu traiesc intr-o tara democrata si suverana, ci intr-o colonie bananiera unde nu conteaza absolut deloc ce vor sclavii, ci doar ce dicteaza stapanii.
Pe termen lung insa cred ca va pierde intreaga clasa politica, atat PDL-ul cat si PSD-ul, pentru ca oamenii au inceput sa realizeze ca Romania post-decembrista este tot o dictatura,insa una mai bine ambalata de echipa de marketing si publicitate.
Astept cu nerabdare sa vad evolutia viitoare a lucrurilor, personal nu cred ca va urma o "primavara araba" in Romania, insa cred ca vor urma schimbari majore si profunde, neasteptate si inca nebanuite de nimeni.
Imi exprim increderea in puterea noastra a romanilor de a lupta si a rezista contra raului, indiferent cat de perfid ar fi, si in capacitatea noastra de a renaste din propria cenusa.
Gestul Curtii Constitutionale a confirmat faptul ca Romania ESTE O COLONIE aflata intr-o situatie mult mai deplorabila decat era chiar si in timpul ocupatiei bolsevice din anii '50.
La acest referendum s-au confruntat 2 tabere:
-pe de o parte au fost CORPORATIILE OCCIDENTALE, reprezentate de arendasul Basescu si de slugile lui,
-pe de alta parte s-a aflat POPORUL ROMAN, sufocat de biruri si de nedreptati, dar din pacate nereprezentat de nimeni. Opozitia USL a mimat o reprezentare de circumstanta, insa din toate actiunile lui Victor Ponta s-a putut deduce ca el a trecut de cealalta parte a baricadei.
Greselile lui Victor Ponta au fost urmatoarele-
1. Acceptarea pragului de 50% din cetatenii romani aflati pe listele electorale permanente, in situatia in care nu se stia exact cati romani cu drept de vot sunt in realitate si in situatia in care un procent semnificativ din populatia Romaniei a parasit tara.
2. Faptul ca nu a cerut inainte de referendum numarul real al cetatenilor romani cu drept de vot si a acceptat cifra fantasmagorica de 18 milioane.
3.Acceptarea imediat dupa referendum a faptului ca s-au prezentat la vot un nr mai mic de romani decat 50% +1, fara a avea intentia sa conteste in vreun fel cifra de 18 milioane.
4. Acceptarea imediata a deciziei Curtii Constitutionale, iarasi fara sa conteste nimic, ci doar zambind pe micile ecrane si spunand ca a gresit ca acceptat pragul de 50% +1 si spunand ca "doar Dumnezeu nu greseste".
Ii pot transmite domnului Ponta ca s-a mai facut in istoria noastra recenta o astfel de greseala, cand regele Mihai a validat alegerile fraudate de comunisti. Stim cu totii ce a urmat- ocuparea Romaniei de catre bolshevicii lui Stalin.
Din punctul meu de vedere Victor Ponta si-a pierdut credibilitatea din toate punctele de vedere- a demonstrat fie lipsa de inteligenta, fie lasitate si oportunism.
Crin Antonescu a fost mult mai credibil decat Ponta in intentia lui de a reprezenta vointa poporului roman si de a valida referendumul, insa nu este perceput de romani ca un lider veritabil,iar partidul sau, PNL-ul nu este bine vazut de majoritatea romanilor, deoarece s-a aflat de doua ori la guvernare alaturi de PD-ul lui Basescu, o data intre 1996-2000, cand s-a trecut la distrugerea bazei economice a Romaniei si la distrugerea protectiei sociale, iar a doua oara in perioada 2004-2008, cand s-a definitivat opera de distrugere a bazei economice a Romaniei si a sistemului de protectie sociala ce exista in Romania.
Cu foarte mult tupeu si nerusinare, Basescu a acuzat opozitia de "comunism", desi el si partidul lui, la fel ca si PSD-ul, provin tot din FSN, iar FSN-ul provine din linia a doua a Partidului Comunist Roman, formata din bisnitarii, oportunistii si lichelele din acel partid. Toata retorica sustinatorilor lui Basescu s-a axat pe acuzatiile de comunism aduse USL-ului, ignorandu-se complet faptul ca opozitia fata de regimul lui Basescu a fost initiata de sindicate, iara nu de PSD. PSD-ul a luat act de ceea ce se intampla in strada si a decis ca ar putea sa profite de situatie, insa asa cum am spus, opozitia fata de Basescu era a poporului roman sufocat de biruri si nedreptati si satul sa fie umilit de catre gasca portocalie.
Cine a pierdut la acest referendum? Perdantii pe termen scurt au fost cetatenii romani, ei realizand cu aceasta ocazie ca nu traiesc intr-o tara democrata si suverana, ci intr-o colonie bananiera unde nu conteaza absolut deloc ce vor sclavii, ci doar ce dicteaza stapanii.
Pe termen lung insa cred ca va pierde intreaga clasa politica, atat PDL-ul cat si PSD-ul, pentru ca oamenii au inceput sa realizeze ca Romania post-decembrista este tot o dictatura,insa una mai bine ambalata de echipa de marketing si publicitate.
Astept cu nerabdare sa vad evolutia viitoare a lucrurilor, personal nu cred ca va urma o "primavara araba" in Romania, insa cred ca vor urma schimbari majore si profunde, neasteptate si inca nebanuite de nimeni.
Imi exprim increderea in puterea noastra a romanilor de a lupta si a rezista contra raului, indiferent cat de perfid ar fi, si in capacitatea noastra de a renaste din propria cenusa.
Tuesday, August 21, 2012
Intrebare fara raspuns- numarul real al romanilor cu drept de vot
Cu ocazia referendumului pentru demiterea lui Basescu, am aflat cu totii ca autoritatile refuza sa faca public numarul real al cetatenilor romani. Un lucru si mai stupefiant, aflat de jurnalistii de la Cotidianul, este ca dupa 1992, desi populatia Romaniei a scazut dramatic, totusi pe listele electorale a crescut cu 2 milioane numarul romanilor cu drept de vot !!! Deci, dupa 1992, in Romania pe listele electorale au fost inclusi si Stefan cel Mare, Decebal, Burebista !!!
Dupa 1990 natalitate a scazut in mod constant,ajungandu-se sa avem mai multe persoane decedate anual decat persoane nascute. Asta inseamna ca din 1990 si pana in prezent Romania a avut un spor natural negativ. S-a adaugat si emigratia masiva, cel putin 2-3 milioane de romani plecand definitiv din tara dupa 2007. Cu toate acestea, politicienii au crescut in mod constant numarul de "alegatori" de pe listele electorale, pentru a avea suficient spatiu de manevra si de fraudare. Una din consecinte este ca desi ni se spunea tot timpul ca la alegeri merg un numar mic de oameni, de fapt la alegeri mergea un procent mult mai mare din populatia reala a Romaniei. La fel ca si la referendumul actual, cand se constesta faptul ca au mers la vot 50% dintre romani, desi dupa calculele mele personale, procentul a fost undeva in jurul a 70% dintre cetatenii romani cu drept de vot, aflati pe teritoriul Romaniei la data alegerilor.
Astept cu mare nerabdare ca intreaga clasa politica din Romania sa fie aruncata la cosul de gunoi al istoriei:
http://www.cotidianul.ro/basescu-nu-are-scapare-maximum-163-milioane-de-romani-pot-fi-pe-listele-permanente-191857/
În atenţia judecătorilor Curţii Constituţionale
Băsescu nu are scăpare: Maximum 16,3 milioane de români pot fi pe listele permanente
Acasă » Investigatii
Cotidianul.ro a efectuat calcule după cifre oficiale actualizate ale INS şi a rezultat un maxim de 16,3 milioane votanţi. Mai mult ca sigur însă, pe listele electorale permanente s-ar putea să fie şi cu cel puţin 100 sau 200.000 mai puţin alegători, faţă de cei calculaţi de noi.
Calcule extrem de simple
Problema numărului de alegători cu drept de vot pe listele permanente electorale se putea rezolva într-un fel simplu, dacă se analizau, „bob cu bob” rapoartele INS privind „mişcarea populaţiei” începând cu luna iulie 2009. Menţionăm că redactorii Cotidianul.ro au efectuat calcule doar în baza cifrelor oficiale. Rezultatul obţinut este unul care, cu siguranţă va fi infirmat de operaţiunile efectuate în teren de autorităţi în aceste zile, în sensul că numărul votanţilor va fi şi mai mic. Dar şi conform calculelor Cotidianul.ro, rezultă un număr de alegători pe listele electorale permanente care asigură un cvorum care să valideze referendumul din 29 iulie, de demitere a preşedintelui suspendat, Traian Băsescu. Pentru a ajunge la rezultatul pe care vi-l prezentăm în continuare, nu am făcut decât adunări şi scăderi, faţă de date oficiale ale INS, adică baza maximală de la recensământ.
Maxim 16.334.337 de alegători pe listele electorale permanente
La data de 1 noiembrie 2011, conform datelor maximale al recensământului INS (am adăugat şi acele 900.000 de persoane plecate pe perioadă îndelungată, şi cele temporar prezente, şi cele 600.000 temporar absente – n.a.) a rezultat că în România erau înregistraţi 20.254.866 de locutori. În perioada 1 noiembrie 2011 – 30 iunie 2012 în România s-au născut 125.100 de copii vii. Adunăm la numărul de locuitori găsiţi la 1 noiembrie 2011 şi rezultă: 20.379.966 de locuitori. În acelaşi timp, în perioada 1 noiembrie 2011 – 30 iunie 2012, au decedat 178.903 cetăţeni. Scădem numărul celor decedaţi şi rămân 20.201.063 locuitori la data de 30 iunie 2012. Din acest număr trebuie însă să scădem pe cei care nu au împlinit 18 ani. Avem următoarele date: la 30 iunie 2009, copiii cu vârsta între 0 şi 14 ani erau în număr de 3.245.775. (aceştia au acum între 3 şi 17 ani – n.a.). Între 1 iulie 2009 şi 30 iunie 2012, conform INS s-au născut 620.951 de copii vii. Adunând copii care aveau până în 14 ani la 30 iunie 2009, cu cei născuţi în ultimii 3 ani, avem un total de 3.866.726 de minori, deci locuitori fără drept de vot. Îi scădem din locuitorii număraţi anterior, şi ajungem la 16.334.337 de persoane cu drept de vot la 30 iunie 2012.
Vor fi şi mai puţini pe listele permanente
Precizăm că pentru a fi validat referendumul din 29 iulie, pe listele electorale permanente trebuie să se regăsească „în extremis”, maxim 16.918.104 cetăţeni cu drept de vot. Dar, atenţie, faţă de calculele noastre (repetăm, făcute numai în baza datelor oficiale), este posibil ca pe listele electorale permanente să fie şi mai puţin alegători decât cei 16,3 milioane găsiţi de noi. Aceasta pentru că statisticile INS nu cuprind cetăţenii condamnaţi definitiv, nebunii, precum şi alte categorii care, conform legii referendumului nu sunt trecute pe listele electorale permanente. Estimăn, faţă de calculele noastre încă o scădere de 100 – 200.000, dacă nu mai multe persoane.
În ultimii 16 ani, listele electorale permanente au fost umflate
Începând cu alegerile parlamentare/prezidenţiale din 1992, avem următoarea situaţie în ceea ce priveşte listele electorale permanente:
1992 – 16.380.663 (parlamentare/prezidenţiale)
1996 – 17.218.654 (parlamentare/prezidenţiale)
2000 – 17.699.727 (parlamentare/prezidenţiale)
2003 – 17.842.103 (referendum constituţie)*
2004 – 17.897.017 (parlamentare/prezidenţiale)
2007 – 18.301.309 (referendum demitere Traian Băsescu)
2007 – 18.222.176.(referendum uninominal)**
2007 – 18.224.582 (alegeri europarlamentare)**
2008 – 18.253.616 (alegeri parlamentare)
2009 – 18.197.232 (alegeri europarlamentare)
2009 – 18.293.277 (alegeri prezidenţiale I)
2009 – 18.303.224 (alegeri prezidenţiale II)
2011 – 18.292.464 (referendum demitere Traian Băsescu)
După cum se poate observa, deşi de la an, la an, numărul populaţiei scădea – pe cale naturală sau din cauza migraţiei – numărul alegătorilor de pe listele electorale permanente creştea. Chiar dacă au mai existat câte-o scăderem aceasta este nesemnificativă. Ceea ce este interesant este faptul că se înregistrează creşteri începând cu anul 2007, deşi după intrarea în UE (1 ianuarie 2007) exodul spre Occident a crescut masiv odată cu obţinerea de către români a calităţii de cetăţean european. Se pune întrebarea: de ce numărul de alegători de pe listele electorale permanente, în loc să scadă, a crescut? Răspunsul este unul simplu: au existat interese ca listele să nu fie actualizate. Este vorba atît de interese locale (ca să nu scadă numărul de consilieri judeţeni şi locali, ca să nu scadă bugetul primăriilor, consiliilor judeţene) cât şi de interese de partid la nivel naţional. Concret, cine organiza alegerile avea nevoie de menţinerea unei „rezerve” de votanţi fantomă, care să-şi exercite „votul”. Nu excludem nici factorul neglijenţă sau superficialitatea primarilor care trebuiau să actualizeze an de an listele.
„Perturbarea” cea mai mare se înregistrează – se putea altfel – cu ocazia primului referendum de suspendare a lui Traian Băsescu. În mai 2007 avem cu 404.292 mai mulţi alegători pe listele electorale permanente decât la prezidenţialele din 2004. (Din informaţiile pe care le deţinem, listele au fost făcute pe ultima sută de metri a mandatului lui Vasile Blaga la MAI, iar urmaşul său nu a mai urmărit o actualizare a listelor – n.a.). Recordul de alegători pe listele permanente se înregistrează în 2009, cum altfel, când s-a reales Traian Băsescu. Am avut o creştere de peste 100.000 de alegători pe listele permanente în numai 6 luni de zile, de la alegerile europarlamentare.„Autorii” listelor: echipa lui Emil Boc. Mai trebuie menţionat că până în 2004, pe listele electorale permanente puteau fi trecuţi la cerere şi românii cu domiciliu în străinătate, în localitatea din ţară unde au avut ultimul domiciliu. Începând cu 2004, această prevedere a fost scoasă din legislaţia electorală.
Liste corecte doar în 1992
Apreciem că doar la alegerile parlamentare/prezidenţiale din 1992 listele electorale permanente (16,3 milioane alegători), au fost corect făcute. Avem două argumente în acest sens. 1. Alegerile au fost organizate de un guvern care „aducea” cu unul de uniune naţională, deci nu exista un interes major pentru alegători fantomă. 2. Recensământul din 2002 ne dă o oglindă reală privind cum trebuia să arate o listă electorală permanentă. Atunci au fost înregistraţi, în categoria populaţiei stabile un număr de 21.680.974 de români. Tot conform recensământului, la data respectivă, populaţia cu vârsta de până în 18 ani – deci cea fără drept de vot – se cifra la 4.847.433. Dacă am fi avut alegeri la 31 martie 2002, atunci, pe listele electorale permanente s-ar fi aflat maxim 16.833.541 de alegători. Un număr ceva mai rezonabil de alegători, apropiat de cel din 1992 în condiţiile în care deja aveam un minus de populaţie de aproape un milion de cetăţeni, faţă de recensământul din 1992. Dar, deja se intrase în era lui 17 milioane: 17,7 milioane în 2000, 17,9 în 2004.
Accesări:
Lucian Gheorghiu
Publicat Luni, 20 august 2012
Dupa 1990 natalitate a scazut in mod constant,ajungandu-se sa avem mai multe persoane decedate anual decat persoane nascute. Asta inseamna ca din 1990 si pana in prezent Romania a avut un spor natural negativ. S-a adaugat si emigratia masiva, cel putin 2-3 milioane de romani plecand definitiv din tara dupa 2007. Cu toate acestea, politicienii au crescut in mod constant numarul de "alegatori" de pe listele electorale, pentru a avea suficient spatiu de manevra si de fraudare. Una din consecinte este ca desi ni se spunea tot timpul ca la alegeri merg un numar mic de oameni, de fapt la alegeri mergea un procent mult mai mare din populatia reala a Romaniei. La fel ca si la referendumul actual, cand se constesta faptul ca au mers la vot 50% dintre romani, desi dupa calculele mele personale, procentul a fost undeva in jurul a 70% dintre cetatenii romani cu drept de vot, aflati pe teritoriul Romaniei la data alegerilor.
Astept cu mare nerabdare ca intreaga clasa politica din Romania sa fie aruncata la cosul de gunoi al istoriei:
http://www.cotidianul.ro/basescu-nu-are-scapare-maximum-163-milioane-de-romani-pot-fi-pe-listele-permanente-191857/
În atenţia judecătorilor Curţii Constituţionale
Băsescu nu are scăpare: Maximum 16,3 milioane de români pot fi pe listele permanente
Acasă » Investigatii
Cotidianul.ro a efectuat calcule după cifre oficiale actualizate ale INS şi a rezultat un maxim de 16,3 milioane votanţi. Mai mult ca sigur însă, pe listele electorale permanente s-ar putea să fie şi cu cel puţin 100 sau 200.000 mai puţin alegători, faţă de cei calculaţi de noi.
Calcule extrem de simple
Problema numărului de alegători cu drept de vot pe listele permanente electorale se putea rezolva într-un fel simplu, dacă se analizau, „bob cu bob” rapoartele INS privind „mişcarea populaţiei” începând cu luna iulie 2009. Menţionăm că redactorii Cotidianul.ro au efectuat calcule doar în baza cifrelor oficiale. Rezultatul obţinut este unul care, cu siguranţă va fi infirmat de operaţiunile efectuate în teren de autorităţi în aceste zile, în sensul că numărul votanţilor va fi şi mai mic. Dar şi conform calculelor Cotidianul.ro, rezultă un număr de alegători pe listele electorale permanente care asigură un cvorum care să valideze referendumul din 29 iulie, de demitere a preşedintelui suspendat, Traian Băsescu. Pentru a ajunge la rezultatul pe care vi-l prezentăm în continuare, nu am făcut decât adunări şi scăderi, faţă de date oficiale ale INS, adică baza maximală de la recensământ.
Maxim 16.334.337 de alegători pe listele electorale permanente
La data de 1 noiembrie 2011, conform datelor maximale al recensământului INS (am adăugat şi acele 900.000 de persoane plecate pe perioadă îndelungată, şi cele temporar prezente, şi cele 600.000 temporar absente – n.a.) a rezultat că în România erau înregistraţi 20.254.866 de locutori. În perioada 1 noiembrie 2011 – 30 iunie 2012 în România s-au născut 125.100 de copii vii. Adunăm la numărul de locuitori găsiţi la 1 noiembrie 2011 şi rezultă: 20.379.966 de locuitori. În acelaşi timp, în perioada 1 noiembrie 2011 – 30 iunie 2012, au decedat 178.903 cetăţeni. Scădem numărul celor decedaţi şi rămân 20.201.063 locuitori la data de 30 iunie 2012. Din acest număr trebuie însă să scădem pe cei care nu au împlinit 18 ani. Avem următoarele date: la 30 iunie 2009, copiii cu vârsta între 0 şi 14 ani erau în număr de 3.245.775. (aceştia au acum între 3 şi 17 ani – n.a.). Între 1 iulie 2009 şi 30 iunie 2012, conform INS s-au născut 620.951 de copii vii. Adunând copii care aveau până în 14 ani la 30 iunie 2009, cu cei născuţi în ultimii 3 ani, avem un total de 3.866.726 de minori, deci locuitori fără drept de vot. Îi scădem din locuitorii număraţi anterior, şi ajungem la 16.334.337 de persoane cu drept de vot la 30 iunie 2012.
Vor fi şi mai puţini pe listele permanente
Precizăm că pentru a fi validat referendumul din 29 iulie, pe listele electorale permanente trebuie să se regăsească „în extremis”, maxim 16.918.104 cetăţeni cu drept de vot. Dar, atenţie, faţă de calculele noastre (repetăm, făcute numai în baza datelor oficiale), este posibil ca pe listele electorale permanente să fie şi mai puţin alegători decât cei 16,3 milioane găsiţi de noi. Aceasta pentru că statisticile INS nu cuprind cetăţenii condamnaţi definitiv, nebunii, precum şi alte categorii care, conform legii referendumului nu sunt trecute pe listele electorale permanente. Estimăn, faţă de calculele noastre încă o scădere de 100 – 200.000, dacă nu mai multe persoane.
În ultimii 16 ani, listele electorale permanente au fost umflate
Începând cu alegerile parlamentare/prezidenţiale din 1992, avem următoarea situaţie în ceea ce priveşte listele electorale permanente:
1992 – 16.380.663 (parlamentare/prezidenţiale)
1996 – 17.218.654 (parlamentare/prezidenţiale)
2000 – 17.699.727 (parlamentare/prezidenţiale)
2003 – 17.842.103 (referendum constituţie)*
2004 – 17.897.017 (parlamentare/prezidenţiale)
2007 – 18.301.309 (referendum demitere Traian Băsescu)
2007 – 18.222.176.(referendum uninominal)**
2007 – 18.224.582 (alegeri europarlamentare)**
2008 – 18.253.616 (alegeri parlamentare)
2009 – 18.197.232 (alegeri europarlamentare)
2009 – 18.293.277 (alegeri prezidenţiale I)
2009 – 18.303.224 (alegeri prezidenţiale II)
2011 – 18.292.464 (referendum demitere Traian Băsescu)
După cum se poate observa, deşi de la an, la an, numărul populaţiei scădea – pe cale naturală sau din cauza migraţiei – numărul alegătorilor de pe listele electorale permanente creştea. Chiar dacă au mai existat câte-o scăderem aceasta este nesemnificativă. Ceea ce este interesant este faptul că se înregistrează creşteri începând cu anul 2007, deşi după intrarea în UE (1 ianuarie 2007) exodul spre Occident a crescut masiv odată cu obţinerea de către români a calităţii de cetăţean european. Se pune întrebarea: de ce numărul de alegători de pe listele electorale permanente, în loc să scadă, a crescut? Răspunsul este unul simplu: au existat interese ca listele să nu fie actualizate. Este vorba atît de interese locale (ca să nu scadă numărul de consilieri judeţeni şi locali, ca să nu scadă bugetul primăriilor, consiliilor judeţene) cât şi de interese de partid la nivel naţional. Concret, cine organiza alegerile avea nevoie de menţinerea unei „rezerve” de votanţi fantomă, care să-şi exercite „votul”. Nu excludem nici factorul neglijenţă sau superficialitatea primarilor care trebuiau să actualizeze an de an listele.
„Perturbarea” cea mai mare se înregistrează – se putea altfel – cu ocazia primului referendum de suspendare a lui Traian Băsescu. În mai 2007 avem cu 404.292 mai mulţi alegători pe listele electorale permanente decât la prezidenţialele din 2004. (Din informaţiile pe care le deţinem, listele au fost făcute pe ultima sută de metri a mandatului lui Vasile Blaga la MAI, iar urmaşul său nu a mai urmărit o actualizare a listelor – n.a.). Recordul de alegători pe listele permanente se înregistrează în 2009, cum altfel, când s-a reales Traian Băsescu. Am avut o creştere de peste 100.000 de alegători pe listele permanente în numai 6 luni de zile, de la alegerile europarlamentare.„Autorii” listelor: echipa lui Emil Boc. Mai trebuie menţionat că până în 2004, pe listele electorale permanente puteau fi trecuţi la cerere şi românii cu domiciliu în străinătate, în localitatea din ţară unde au avut ultimul domiciliu. Începând cu 2004, această prevedere a fost scoasă din legislaţia electorală.
Liste corecte doar în 1992
Apreciem că doar la alegerile parlamentare/prezidenţiale din 1992 listele electorale permanente (16,3 milioane alegători), au fost corect făcute. Avem două argumente în acest sens. 1. Alegerile au fost organizate de un guvern care „aducea” cu unul de uniune naţională, deci nu exista un interes major pentru alegători fantomă. 2. Recensământul din 2002 ne dă o oglindă reală privind cum trebuia să arate o listă electorală permanentă. Atunci au fost înregistraţi, în categoria populaţiei stabile un număr de 21.680.974 de români. Tot conform recensământului, la data respectivă, populaţia cu vârsta de până în 18 ani – deci cea fără drept de vot – se cifra la 4.847.433. Dacă am fi avut alegeri la 31 martie 2002, atunci, pe listele electorale permanente s-ar fi aflat maxim 16.833.541 de alegători. Un număr ceva mai rezonabil de alegători, apropiat de cel din 1992 în condiţiile în care deja aveam un minus de populaţie de aproape un milion de cetăţeni, faţă de recensământul din 1992. Dar, deja se intrase în era lui 17 milioane: 17,7 milioane în 2000, 17,9 în 2004.
Accesări:
Lucian Gheorghiu
Publicat Luni, 20 august 2012
Thursday, August 9, 2012
Saturday, July 28, 2012
Prin complicitati si tradari am ajuns sa dam judete intregi urmasilor grofilor
http://www.cotidianul.ro/prin-complicitati-si-tradari-am-ajuns-sa-dam-judete-intregi-urmasilor-grofilor-187543/
Alt articol exceptional despre dezastrul cauzat de clasa politica din Romania.
Prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop:
Prin complicităţi şi trădări, am ajuns să dăm judeţe întregi urmaşilor grofilor!
Acasă » Interviu
Sursa foto: http://www.zi-de-zi.ro/ Cristina Gânj
Spuneaţi că la această oră noi suntem în situaţia în care din teritoriul României se revendică de către urmaşii grofilor 230.000 de hectare din judeţele Mureş şi Harghita?
După datele pe care le am de la prefecturi, sunt în jur de 200.000-230.000 ha de pădure care se revendică din judeţele Mureş şi Harghita. Asta fără să cuprindem Haţegul, Sălajul, Munţii Apuseni, Bihorul, unde sunt revendicate de asemenea zeci de mii de hectare.
Cât valorează toată această poveste?
Dacă luăm în calcul şi restituirile averilor bisericeşti, în jur de 60 de miliarde de euro… După anul 1990, în materia proprietăţii, s-au dat o serie de legi referitoare la restituire, la refacerea proprietăţilor de dinainte de 1990, în baza unor măsuri abuzive ale diferitelor entităţi ale statului român de atunci. În principiu, măsura trebuia să fie luată, dar ea trebuia corelată cu realitatea, trebuia să aibă la bază nişte documentări, nişte fundamente ale unor cercetări privind proprietăţile, pentru că noi riscăm să ne întoarcem la anul 1700 cu proprietăţile din Transilvania.
Practic, epoca feudală din Transilvania revine acum pur şi simplu în anul 2012, prin lipsa de reacţie a statului român…
Prin legislaţia statului român, prin reacţiile de autoritate ale prefecturilor, ale consiliilor judetene… Spre exemplu, am fost recent la Sf. Gheorghe şi am aflat că s-au dat circa 20.000 de hectare de păduri fie de către Prefectură, fie de către instanţele de judecată, prin inconştienţa unor judecători, a unor oameni cu drept de decizie în această ţară.
Ce s-ar putea face în acest sens, pentru că situaţia este deosebit de gravă aşa cum o prezentaţi dumneavoastră?
Problema este cu adevărat foarte gravă şi ceea ce s-ar putea întreprinde ar fi o măsură legislativă care să împiedice producerea acestor fapte, a acestui fenomen, a procedurilor de revendicare şi de refacere a fostelor proprietăţi istorice, proceduri cărora statul român nu le poate face faţă.
Mai exact… ?
Mai exact, autorităţile statului român fie nu realizează, fie sunt inconştiente, fie sunt parte la aceste complicităţi, fie miza o constituie sume foarte mari de bani. Prefectul judeţului Mureş a fost căutat să fie mituit. Conducători din ocoalele silvice, inclusiv de la noi, au trecut de partea cealaltă, cu documente cu tot, unele falsificate, beneficiind de tot felul de avantaje, iar statul român nu are nicio reacţie. De exemplu, există o societate de avocatură din Cluj angajată de Regia Naţională a Pădurilor ca să o apere, iar această societate a trecut de partea cealaltă, pentru procente din suprafaţa pădurilor care se retrocedează. Sunt retrocedări la comandă, se retrocedează parcele întregi…
Din câte cunosc, după Marea Unire, grofii din Transilvania au primit despăgubiri pentru teritoriile încorporate României…
Am în faţă documente, cum este şi acest Tablou al Moşiilor din 1934, care sunt documente foarte clare, sunt listele trecute şi sumele imense primite…
Adică le-am dat o dată banii şi le mai returnăm şi proprietăţile?
Noi le-am dat banii! Sunt cercetători care afirmă că România a dat în jur de 100 tone de aur despăgubiri pentru asta. Sunt două lucruri de precizat. Că România a vrut să tranşeze această problemă datorită entuziasmului general creat, că a devenit o ţară atât de mare şi că România, în acea perioadă, era foarte bogată, avea rezerve extraordinare. Esenţial este acordul de la Paris din 28 aprilie 1930, care creează Fondul Agrar, România dând acolo banii pentru despăgubiri. România, în acel moment, nu mai era datoare, era dator acel fond agrar care era considerat fond de garanţie, atât pentru noi, în calitate de stat care am preluat aceste proprietăţi, cât şi pentru ei, creditorii acestei sume, în calitate de persoane care au fost expropriate.
Dumneavoastră sunteţi avocat din partea cui?
Am apărat de exemplu prefectura judeţului Mureş, am apărat comisii locale, comunale şi persoane care au avut asemenea proprietăţi, bineînţeles mai mici, cei care au fost beneficiarii unui hectar sau două de pădure ca urmare a reformei agrare. Din punctul de vedere al evidenţelor, cartea funciară este un document foarte important, riguros şi serios, dar ea a dispărut, şi atunci inginerii şi topografii fie au refuzat să lucreze cu statul român - vorbim de anii ’20 -, fie au plecat şi ei cu grofii, ducându-se unde erau plătiţi. S-a lăsat problema aceasta în aer…
În 1940, când a fost ocupată Transilvania, a venit Horthy cu două ordonanţe guvernamentale care au anulat reforma agrară şi a reînscris proprietăţile pe numele foştilor proprietari. Această reînscriere se descoperă abia acum, şi statul român nu are reacţie nici în 1944, în octombrie, când se eliberează teritoriul Transilvaniei, nu are reacţie nici Regele atunci când ia măsuri de redresare a problemelor din Transilvania, nu are nici guvernul muncitoresc al lui Dej, nici al lui Ceauşescu, aşa cum nu au nici cei de astazi. Noi, astăzi, suntem în faţa efectelor ordonanţelor guvernului horthyst, care era de orientare fascistă, şi îl avea de exemplu pe Banffy ministru. Banffy de la Sălaj, cel care a venit în septembrie 1940 cu armata ungară şi care a omorât la Trăsnea 263 de pesoane, revendică proprietăţile respective prin urmaşii lui.
Eu am adus documentelele. Guvernul României trebuie să meargă la Paris să recupereze acele 163 de volume de documente care păstrează toate arbitrajele pe care le-a avut România şi sumele pe care le-a plătit, apoi de la Fondul Agrar, să recupereze toate documentele care există…
Cineva trebuie să plătească pentru trădare şi complicitate…
Toate guvernele din România au trădat şi au furat. Ar trebui să mai facă ceva şi pentru ţara asta, pentru ce a mai rămas din ea, pentru că trebuie să vă precizez căteva lucruri: în lipsa cărţilor funciare, ei vin, aduc cărţi funciare de la Viena, din Ungaria, în limba germană, maghiară, le duc la tribunal - de exemplu, e un proces acum, în 9 iulie, la Brăila, la care merg pentru 29.000 ha, unde documentele din dosar sunt cărţi funciare în limba maghiară -, iar eu trebuie să contradovedesc. În arhivele statului român, ale fondului Ministerului Finanţelor, la fondul Cluj, se găsesc foarte multe documente, inclusiv procese-verbale, liste, adrese, care sunt ignorate de autorităţile române. Există dirijări din exterior, complicităţi mari, trădări…
Nu ne vindem ţara, o dăm gratis…!
Eu îmi asum cele spuse… Este esenţial că în 1921 s-a făcut reforma agrară, este esenţial că marile proprietăţi au fost preluate de statul român ca urmare a optanţilor unguri şi a reformei agrare, că noi nu am evidenţiat în forme scriptice, în cărţi funciare evidenţele. Eu vin şi mă apăr cu ce este scris în cartea funciară, unde amărâţii nu şi-au înscris proprietăţile. S-au bucurat atunci, le-au exploatat câţiva ani, până în 1947, când au venit Amenajamentele Silvice, care au descurajat acest lucru, deoarece pădurea a fost luată de stat. Statul român trebuie să dea legi care să îndrepte aceste lucruri, eu am doar nişte idei, eu nu fac parte din nicio structură de autoritate, eu sunt doar avocat şi cercetător, şi rămân uluit că noi trebuie să mai căutăm încă o dată un Horea care să se răzvrătească împotriva a ceea ce face statul român. Acest lucru este foarte grav!
Accesări:
Marcel Bărbătei
Publicat Luni, 02 iulie 2012
Alt articol exceptional despre dezastrul cauzat de clasa politica din Romania.
Prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop:
Prin complicităţi şi trădări, am ajuns să dăm judeţe întregi urmaşilor grofilor!
Acasă » Interviu
Sursa foto: http://www.zi-de-zi.ro/ Cristina Gânj
Spuneaţi că la această oră noi suntem în situaţia în care din teritoriul României se revendică de către urmaşii grofilor 230.000 de hectare din judeţele Mureş şi Harghita?
După datele pe care le am de la prefecturi, sunt în jur de 200.000-230.000 ha de pădure care se revendică din judeţele Mureş şi Harghita. Asta fără să cuprindem Haţegul, Sălajul, Munţii Apuseni, Bihorul, unde sunt revendicate de asemenea zeci de mii de hectare.
Cât valorează toată această poveste?
Dacă luăm în calcul şi restituirile averilor bisericeşti, în jur de 60 de miliarde de euro… După anul 1990, în materia proprietăţii, s-au dat o serie de legi referitoare la restituire, la refacerea proprietăţilor de dinainte de 1990, în baza unor măsuri abuzive ale diferitelor entităţi ale statului român de atunci. În principiu, măsura trebuia să fie luată, dar ea trebuia corelată cu realitatea, trebuia să aibă la bază nişte documentări, nişte fundamente ale unor cercetări privind proprietăţile, pentru că noi riscăm să ne întoarcem la anul 1700 cu proprietăţile din Transilvania.
Practic, epoca feudală din Transilvania revine acum pur şi simplu în anul 2012, prin lipsa de reacţie a statului român…
Prin legislaţia statului român, prin reacţiile de autoritate ale prefecturilor, ale consiliilor judetene… Spre exemplu, am fost recent la Sf. Gheorghe şi am aflat că s-au dat circa 20.000 de hectare de păduri fie de către Prefectură, fie de către instanţele de judecată, prin inconştienţa unor judecători, a unor oameni cu drept de decizie în această ţară.
Ce s-ar putea face în acest sens, pentru că situaţia este deosebit de gravă aşa cum o prezentaţi dumneavoastră?
Problema este cu adevărat foarte gravă şi ceea ce s-ar putea întreprinde ar fi o măsură legislativă care să împiedice producerea acestor fapte, a acestui fenomen, a procedurilor de revendicare şi de refacere a fostelor proprietăţi istorice, proceduri cărora statul român nu le poate face faţă.
Mai exact… ?
Mai exact, autorităţile statului român fie nu realizează, fie sunt inconştiente, fie sunt parte la aceste complicităţi, fie miza o constituie sume foarte mari de bani. Prefectul judeţului Mureş a fost căutat să fie mituit. Conducători din ocoalele silvice, inclusiv de la noi, au trecut de partea cealaltă, cu documente cu tot, unele falsificate, beneficiind de tot felul de avantaje, iar statul român nu are nicio reacţie. De exemplu, există o societate de avocatură din Cluj angajată de Regia Naţională a Pădurilor ca să o apere, iar această societate a trecut de partea cealaltă, pentru procente din suprafaţa pădurilor care se retrocedează. Sunt retrocedări la comandă, se retrocedează parcele întregi…
Din câte cunosc, după Marea Unire, grofii din Transilvania au primit despăgubiri pentru teritoriile încorporate României…
Am în faţă documente, cum este şi acest Tablou al Moşiilor din 1934, care sunt documente foarte clare, sunt listele trecute şi sumele imense primite…
Adică le-am dat o dată banii şi le mai returnăm şi proprietăţile?
Noi le-am dat banii! Sunt cercetători care afirmă că România a dat în jur de 100 tone de aur despăgubiri pentru asta. Sunt două lucruri de precizat. Că România a vrut să tranşeze această problemă datorită entuziasmului general creat, că a devenit o ţară atât de mare şi că România, în acea perioadă, era foarte bogată, avea rezerve extraordinare. Esenţial este acordul de la Paris din 28 aprilie 1930, care creează Fondul Agrar, România dând acolo banii pentru despăgubiri. România, în acel moment, nu mai era datoare, era dator acel fond agrar care era considerat fond de garanţie, atât pentru noi, în calitate de stat care am preluat aceste proprietăţi, cât şi pentru ei, creditorii acestei sume, în calitate de persoane care au fost expropriate.
Dumneavoastră sunteţi avocat din partea cui?
Am apărat de exemplu prefectura judeţului Mureş, am apărat comisii locale, comunale şi persoane care au avut asemenea proprietăţi, bineînţeles mai mici, cei care au fost beneficiarii unui hectar sau două de pădure ca urmare a reformei agrare. Din punctul de vedere al evidenţelor, cartea funciară este un document foarte important, riguros şi serios, dar ea a dispărut, şi atunci inginerii şi topografii fie au refuzat să lucreze cu statul român - vorbim de anii ’20 -, fie au plecat şi ei cu grofii, ducându-se unde erau plătiţi. S-a lăsat problema aceasta în aer…
În 1940, când a fost ocupată Transilvania, a venit Horthy cu două ordonanţe guvernamentale care au anulat reforma agrară şi a reînscris proprietăţile pe numele foştilor proprietari. Această reînscriere se descoperă abia acum, şi statul român nu are reacţie nici în 1944, în octombrie, când se eliberează teritoriul Transilvaniei, nu are reacţie nici Regele atunci când ia măsuri de redresare a problemelor din Transilvania, nu are nici guvernul muncitoresc al lui Dej, nici al lui Ceauşescu, aşa cum nu au nici cei de astazi. Noi, astăzi, suntem în faţa efectelor ordonanţelor guvernului horthyst, care era de orientare fascistă, şi îl avea de exemplu pe Banffy ministru. Banffy de la Sălaj, cel care a venit în septembrie 1940 cu armata ungară şi care a omorât la Trăsnea 263 de pesoane, revendică proprietăţile respective prin urmaşii lui.
Eu am adus documentelele. Guvernul României trebuie să meargă la Paris să recupereze acele 163 de volume de documente care păstrează toate arbitrajele pe care le-a avut România şi sumele pe care le-a plătit, apoi de la Fondul Agrar, să recupereze toate documentele care există…
Cineva trebuie să plătească pentru trădare şi complicitate…
Toate guvernele din România au trădat şi au furat. Ar trebui să mai facă ceva şi pentru ţara asta, pentru ce a mai rămas din ea, pentru că trebuie să vă precizez căteva lucruri: în lipsa cărţilor funciare, ei vin, aduc cărţi funciare de la Viena, din Ungaria, în limba germană, maghiară, le duc la tribunal - de exemplu, e un proces acum, în 9 iulie, la Brăila, la care merg pentru 29.000 ha, unde documentele din dosar sunt cărţi funciare în limba maghiară -, iar eu trebuie să contradovedesc. În arhivele statului român, ale fondului Ministerului Finanţelor, la fondul Cluj, se găsesc foarte multe documente, inclusiv procese-verbale, liste, adrese, care sunt ignorate de autorităţile române. Există dirijări din exterior, complicităţi mari, trădări…
Nu ne vindem ţara, o dăm gratis…!
Eu îmi asum cele spuse… Este esenţial că în 1921 s-a făcut reforma agrară, este esenţial că marile proprietăţi au fost preluate de statul român ca urmare a optanţilor unguri şi a reformei agrare, că noi nu am evidenţiat în forme scriptice, în cărţi funciare evidenţele. Eu vin şi mă apăr cu ce este scris în cartea funciară, unde amărâţii nu şi-au înscris proprietăţile. S-au bucurat atunci, le-au exploatat câţiva ani, până în 1947, când au venit Amenajamentele Silvice, care au descurajat acest lucru, deoarece pădurea a fost luată de stat. Statul român trebuie să dea legi care să îndrepte aceste lucruri, eu am doar nişte idei, eu nu fac parte din nicio structură de autoritate, eu sunt doar avocat şi cercetător, şi rămân uluit că noi trebuie să mai căutăm încă o dată un Horea care să se răzvrătească împotriva a ceea ce face statul român. Acest lucru este foarte grav!
Accesări:
Marcel Bărbătei
Publicat Luni, 02 iulie 2012
A pierde Basarabia inseamna sa asistam la propriul nostru dezastru
http://www.cotidianul.ro/a-pierde-basarabia-inseamna-sa-asistam-la-propriul-nostru-dezastru-187194/
O viziune lucida despre gravele erori ale clasei politice din Romania. Nu o numesc clasa politica romaneasca, pentru ca pe mine ca roman nu ma reprezinta.
Traian Pleşca - diplomat român de rang înalt la Bonn în perioada reunificării Germaniei:
A pierde Basarabia înseamnă să asistăm la propriul nostru dezastru!
Acasă » Interviu »
Avem din belşug la tv arestări spectaculoase, scandaluri între palate, cine merge sau nu merge la Bruxelles, divorţuri pe bandă rulantă, dar uităm de lucruri esenţiale. Presa rusă ne avertizează că se pune la cale federalizarea Republicii Moldova, acţiune sprijinită de celebrul cuplu Rusia-Germania...
Fostul prim-ministru moldovean Mircea Druc a spus, cu ceva timp în urmă, la Fundaţia Titulescu, la Bucureşti, că, pe când deţinea această funcţie, i-ar fi zis tranşant domnului Iliescu: “Da, domnule, hai să ne unim, numai că trebuie să-mi spuneţi dacă vreţi sau nu vreţi?”, iar răspunsul nu a fost edificator din partea României. Complicităţile au dus până la urmă la ceea ce am putea numi un dezastru naţional, căci a pierde Basarabia/R. Moldova nu poate fi numit altfel, dacă mai ţinem seama şi de faptul că astfel se şubrezeşte şi poziţia noastră în faţa atacurilor iredentiste privind Transilvania.
Apropo, că tot suntem aproape de 30 iunie, de ce nu dă guvernul o dispoziţie, mă rog, în înţelegere cu BOR, ca toate clopotele bisericilor româneşti să fie trase pentru a comemora odiosul dictat de la Viena?
Imediat după ce s-a declarat independenţa Moldovei, eram la minister, mă ocupam de Germania, şi un diplomat german mi-a spus: “Sunteţi nebuni? Cum puteţi recunoaşte independenţa R. Moldova? Moldova e a voastră, nu trebuie să o recunoaşteţi ca alt stat! Păi cum am făcut noi cu RDG-ul? Am recunoscut vreodată RDG-ul ca stat străin? Niciodată!”. Pentru cei care nu ştiu, precizez că la Berlin, capitala RDG, Germania de Vest avea o Reprezentanţă permanentă, şi nu o ambasadă, cum e regula între state străine. Niciodată graniţa intergermană n-a fost acceptată ca graniţă între două state străine. Dacă am fi ţinut seama de lecţia germană, astăzi eram, probabil, într-o cu totul altă situaţie.
Dar slăbiciunile noastre, ale conducătorilor de după ’90 se răzbună şi s-ar putea să ajungem în situaţia în care nu mai putem salva nimic.Vreau să subliniez, de fapt să avertizez, că simpla şi ipotetica aderare a R. Moldova la UE nu poate aduce cu adevărat o soluţie conformă cu destinul nostru naţional. Unu, pentru că UE, în forma şi filozofia ei actuală erodează consecvent statul naţional, este insensibilă la valorile naţionale, şi doi, UE promovează turbocapitalismul globalist - duşmanul feroce al ideii de naţional/naţiune, pe care o percepe ca un obstacol în calea maximizării profitului. Este iluzorie şi extrem de păguboasă aşteptarea că UE şi NATO ne-ar putea fi de folos cu ceva în ce priveşte eventuala revenire a R. Moldova la patria mamă. Dacă nouă, la nivelurile oficiale, ne este teamă să articulăm clar dorinţa de reîntregire cu R. Moldova, cum să nu fie perceput acest lucru ca o slăbiciune şi cum să nu fie exploatată aceasta de cei interesaţi?
Or, tocmai în urma inabilităţilor noastre diplomatice, s-a creat, practic, un curent de respingere a ideii de reîntregire, alimentat acum -ceea ce este stupefiant - de ambele părţi…
Nu numai inabilităţi, domnule, astea sunt complicităţi şi trădări! Nu sunt întâmplătoare…De ce? Noi n-am avut nicio revoluţie, schimbarea din ’89 a fost făcută, în principal, de americani şi de ruşi, asta-i clar! “Agenturili”, cum zicea Nicolae. A fost o contrarevoluţie de fapt… Un eveniment în urma căruia România a trăit ameninţarea cu dezmembrarea şi, iată, după 20 de ani arată ca după un război, nu poate fi numit revoluţie! Am tăria să spun - şi pot aduce argumente în acest sens – că, până şi sub regimul comunist, naţiunea română era mai bine prezervată şi apărată decât acum, în zodia unui capitalism sălbatic. Şi toate firele duc sus la Oculta Mondială, la “Triunghiul Bermudelor” (Trilaterala, Council on Foreign Affairs, Clubul Bilderberg) care execută ordinele unor Rockfeller, Rothschild, Sachs, Morgen şi alţii - vezi Guvernarea din umbră.
Dacă noi suntem prinşi în acest joc murdar, care ar fi calea de ieşire?
Avem nevoie de patrioţi, de lideri adevăraţi! Când eşti un om în fruntea statului, în fruntea unei naţiuni, să simţi ca şi cum ai îmbrăcat cămaşa morţii! Aşa i-am spus domnului Iliescu odată, nimeni nu va fi judecat în istorie după ce a scris despre el o presă eventual favorabilă, ci după ce a făcut concret pentru naţiunea sa! Un om de stat trebuie să fie precum Brătianu la negocierile de pace de după Primul Război Mondial! I-am spus şi-acuma că Francois Hollande încearcă să relanseze ideea socialistă şi l-am rugat să facem şi noi ceva, să generăm un mare proiect privind o nouă cale de dezvoltare. Mi-a zis că “las’ că istoria va decanta ea, cumva, căile respective”. Da, domnule, dar cu ce suferinţe şi sacrificii, cu ce pierderi pentru naţiunea română? Dânsul a avut totuşi nişte merite, că puteam după ’90 să dispărem, să fim dezmembraţi, dar nu este suficient şi, din păcate, nici dânsul nu a fost eroul aşteptat al cauzei naţionale. Or, ceea ce a contat şi contează în primul rând în lume este naţiunea ca matrix humanitas, tiparul în care Dumnezeu/Sfânta Natură toarnă continuu umanitatea. Naţiunea este un concept sacru, toate celelalte sunt subsecvente. Naţiunea este un dat în codul genetic al omului. Şi revin la nemţi; ei n-au vrut să intre în Uniunea Europeană cu două state. Au zis “Nu!”, s-au unificat, apoi au extins Uniunea şi o controlează practic, poziţie pe care nu ar fi avut-o fără reunificare, fără acest “risorgimento” naţional!
Or, la noi, unii glosează halucinanat pe tema revenirii R. Moldova la patria mamă: “Ce ne mai trebuie nouă şi moldovenii ăştia?”. Recunoaşterea R. Moldova a complicat rău lucrurile, căci acum ar trebui să-i întrebăm şi pe moldovenii de dincolo de Prut dacă vor şi ei unirea. Or, în cazul Germaniei, oamenii politici federali au avut înţelepciunea să înscrie în Constituţia lor din 1949 un articol separat prin care reunificarea - formidabilă premoniţie - urma să se facă simplu, prin revenirea landurilor estice la trupul patriei. Astfel încât RDG-iştii nici nu au trebuit să mai fie întrebaţi. S-a acţionat în numele întregii naţiuni germane. Nu a fost o chestiune de referendum, mai ales când şi germanii din est doreau cu ardoare reunificarea.
Presupunând că de mâine avem un lider competent şi punem la punct un aparat diplomatic eficient, mai avem posibilităţi de acţiune?
Deja lucrurile au ajuns mult prea departe în defavoarea noastră. Sigur, nu putem spune că această cauză este definitiv pierdută, numai că noi de la Podul de Flori n-am trecut la acţiuni mai intense ca parte dintr-o strategie coerentă. La nemţi, înainte de căderea Zidului Berlinului au fost ieşiri masive în stradă scandându-se “unitate , noi suntem poporul, un singur popor!”. Noi n-am avut nici măcar înţelepciunea să nu-i stârnim pe ruşi sau pe rusofoni. Pentru că lecţia germană, în sensul bun al cuvântului, ne venea ca o mănuşă, fiind încă activ în serviciul diplomatic, am tradus memoriile cancelarului Kohl - “Am vrut unitatea Germaniei” -, tocmai pentru ca cei care s-au întâmplat prin funcţii importante în stat să înveţe câte ceva.
Să citească naibii, să vadă cum s-a făcut unificarea Germaniei! Fostul cancelar federal Helmut Kohl a fost genial, a avut fler istoric, o folosit agil fereastra de oportunitate de atunci, ba, mai mult, a lărgit-o abil în favoarea naţiunii sale. De asta e mare! Dar noi n-am tras nici o învăţătură, n-am vrut? Am pierdut Moldova printr-un rapt politico-militar, însă s-a întâmplat după Marea Unire, adică după ce în dreptul internaţional a fost consacrat definitiv dreptul popoarelor la autodeterminare.
Din punct de vedere juridic aveam o poziţie - şi o avem - foarte puternică, pe care din păcate n-o exploatăm. Orice rapt teritorial săvârşit împotriva unei naţiuni prin încălcare acestui drept devine de la sine caduc şi oricum nu poate fi acceptat ca o starte definitivă. Desigur, există constrângeri politice externe şi nu poţi face ce vrei când vrei, dar trebuie să ai şi înţelepciunea şi curajul şi iscusinţa de a redobândi pentru naţiunea ta ceea ce i-a aparţinut în virtutea dreptului. Revin cu asta la dreptul naţiunilor la autodeterminare, ăsta-i sfânt! Pe această variantă a marşat Kohl şi şi-a atras şi sprijinul lui Bush, care avea nevoie de o Germanie puternică în NATO. Asta trebuie să facem şi noi, să nu ne amăgim că UE şi NATO ne vor rezolva vreo problemă. Să armonizăm toate acţiunile noastre în apărarea drepturilor fundamentale pe care le avem. Să acţionăm după principiul picăturii chinezeşti!
Aţi spus că a trecut un război peste noi. Mai suntem în stare să ne ridicăm din ruine?
Desigur, numai că trebuie să punem la bătaie în primul rând resursele proprii, cele materiale şi cele spirituale, cu alte cuvinte, forţa creatoare a românului! Şi mai ales să ne iubim ţara şi poporul ăsta năpăstuit. Unii fac impardonabila greşeală de a zice că dacă vrem să fim europeni ar trebui să părăsim paradigma naţională. Ce eroare şi ce oroare! Căci poţi deveni european numai în măsura în care rămâi ceea ce eşti din punct de vedere naţional. Europeanul nu pluteşte undeva în eter ca să-l înhaţe nişte şmecheri tari la retorica europeană! E în noi toţi, în măsura în care ieşim la piaţă cu specificul nostru creator şi ni-l comparăm/confruntăm cu al altora la fel de necesar pentru identitatea lor şi a noastră naţională şi europeană în acelaşi timp!
Aşa că s-o lăsăm mai moale cu capitalul străin, necesar şi el, dar cu măsură! Te doare mintea, nu alta, când de dimineaţă până seara îi auzi pe unii ţipând: “Să vină capitalul străin, investitorii strategici să ne salveze!”. Zău aşa, ce tot atâta capital străin? Ia mai mai du-te matale naibii cu capitalul tău străin! Căci, în majoritatea cazurilor, ăla nu vine să te salveze pe tine, vine să se salveze pe el. Toate problemele mondiale se complică acum datorită actualei crize, care este una de sistem, anume a capitalismului! E nevoie de noi deschideri teoretice care să deceleze noi căi de dezvoltare a lumii!
Eram în Austria când au intrat ei în ’95 în Uniunea Europeană şi când au început concernele germane să înghită firme austriece, cu toptanul, şi am văzut mişcarea de rezistenţă a austriecilor, foarte dură, promovată la nivel de cancelar. Spre exemplu, ar fi trebuit conform directivelor UE să privatizeze băncile, dar austriecii au pus nişte condiţii cumplite că până la urmă nimeni n-a făcut vreun pas, şi imediat după aceea cele două bănci de stat au fuzionat. Astfel, austriecii şi-au prezervat capitalul lor financiar pentru a rezista concurenţei.
De ce se vehiculează la noi tot timpul ideea că statul este un prost manager? Nu este adevărat, ce, în Argentina, după ce FMI i-a pus să vândă tot, au ajuns pe marginea prăpastiei, iar acum încearcă să redevină stăpâni pe resursele naţionale, procedând la naţionalizări. Probabil ne vom trezi şi noi odată! Trebuie să ne capacităm resursele umane şi materiale, că, slavă Domnului, avem destule. Să ne vedem de treabă, să fim buni români căci numai aşa putem fi şi buni europeni! Să ţinem la naţiunea noastră! Nu putem doar să vindem şi cuprul şi aurul… Cum mai faci tu planuri de dezvoltare, de export, aşa, când tu mai ai aproape nimic al tău? Te duci la Mittal şi-i spui că vrei mai mult oţel? Îţi dă cu flit! Pe toţi conducătorii postdecembrişti i-a prins Oculta în plasă, i-a promovat, iar "tovarăşii" n-au mai avut nevoie să gândească. Au executat şi execută orbeşte toate ordinele primite.
Dacă ar veni totuşi printr-o minune nişte oameni oneşti la putere, ar fi lăsaţi să conducă, sau Oculta i-ar schimba rapid cu oamenii lor, pregătiţi din timp în “laboratoare”?
Trebuie să fim inteligenţi, domnule, să mai zicem şi ca ei, dar neapărat să facem cum ne trebuie nouă! Din experienţa mea diplomatică ştiu cum unele ţări “tinere democraţii” nu au făcut exces de zel în conduita lor în NATO sau UE. Au procedat cum le-a căzut lor bine! Au zâmbit frumos şi au făcut ce au ştiut ei că trebuie să facă. Desigur, şi-au pus întrebări aşa cum ar trebui să ne punem şi noi, nu să tot batem din călcâie! Una ar putea fi aceasta: Ce căutăm în Afganistan? Acolo este securitatea noastră? Care sunt riscurile adevărate de securitate pentru noi? Talibanii din Afganistan, care acum nu mai par chiar aşa de periculoşi nici în ochii unora care până mai ieri voiau să-i extermine iar acuma ar dori să-i recicleze? Nu cumva sistemul de educaţie şi cel medical, care sunt la pământ, nu pribegia românilor după un colţ de pâine prin lume, nu flagelul drogurilor, sunt mai grave decât mult trâmbiţatul terorism? Şi revin, chestiunea esenţială este să înţelegi ceea ce este naţiunea ta - un lucru sfânt, singurul la care trebuie să te-nchini. Am mai auzit o cuconiţă cu pretenţii de cunoscătoare într-ale diplomaţiei, de la nu ştiu ce asociaţie de politică externă care zicea că în Egipt a câştigat preşedinţia un reprezentant al organizaţiei “Fraţii musulmani”, dar că nu e bun, că e naţionalist. Păi, cucoană, democraţia este legitimată numai şi numai de naţiune. Să fie clar, democraţia nu poate funcţiona împotriva naţiunii, ea decurge legic şi logic din naţiune.
Revenind la Basarabia, pe scurt, e destul de plauzibilă ideea vehiculată de presa rusă, cum că Germania ar finanţa federalizarea Moldovei, preluând partea economică, iar Rusia politicul, cu Transnistria cap de pod. S-ar îngropa o dată pentru totdeauna tema reunificării…
Nu iese fum fără foc! Aceste lucruri se fac, nici o mirare, sub un paravan cu iz democratic. Federalizarea, regionalizarea sunt formule predilecte. Ruşii nu-şi vor retrage niciodată trupele din Transnistria, şi dacă pot ţine sub control politic întreaga Moldovă, nu le-ar strica. Şi cu Germania e o întreagă telenovelă. Nemţii cu ruşii s-au iubit şi s-au păruit de-a lungul istoriei.A fost dragoste cu năbădăi, însă au şi cooperat foarte bine şi şi-au apărat interesele, cel mai adesea în paguba altora. Rămâne de văzut cum ni le vom apăra noi. Am putea-o face, dar asta înseamnă să mergi cu capul sus prin istorie, nu de-a buşilea!
Accesări:
Marcel Bărbătei
Publicat Joi, 28 iunie 2012
O viziune lucida despre gravele erori ale clasei politice din Romania. Nu o numesc clasa politica romaneasca, pentru ca pe mine ca roman nu ma reprezinta.
Traian Pleşca - diplomat român de rang înalt la Bonn în perioada reunificării Germaniei:
A pierde Basarabia înseamnă să asistăm la propriul nostru dezastru!
Acasă » Interviu »
Avem din belşug la tv arestări spectaculoase, scandaluri între palate, cine merge sau nu merge la Bruxelles, divorţuri pe bandă rulantă, dar uităm de lucruri esenţiale. Presa rusă ne avertizează că se pune la cale federalizarea Republicii Moldova, acţiune sprijinită de celebrul cuplu Rusia-Germania...
Fostul prim-ministru moldovean Mircea Druc a spus, cu ceva timp în urmă, la Fundaţia Titulescu, la Bucureşti, că, pe când deţinea această funcţie, i-ar fi zis tranşant domnului Iliescu: “Da, domnule, hai să ne unim, numai că trebuie să-mi spuneţi dacă vreţi sau nu vreţi?”, iar răspunsul nu a fost edificator din partea României. Complicităţile au dus până la urmă la ceea ce am putea numi un dezastru naţional, căci a pierde Basarabia/R. Moldova nu poate fi numit altfel, dacă mai ţinem seama şi de faptul că astfel se şubrezeşte şi poziţia noastră în faţa atacurilor iredentiste privind Transilvania.
Apropo, că tot suntem aproape de 30 iunie, de ce nu dă guvernul o dispoziţie, mă rog, în înţelegere cu BOR, ca toate clopotele bisericilor româneşti să fie trase pentru a comemora odiosul dictat de la Viena?
Imediat după ce s-a declarat independenţa Moldovei, eram la minister, mă ocupam de Germania, şi un diplomat german mi-a spus: “Sunteţi nebuni? Cum puteţi recunoaşte independenţa R. Moldova? Moldova e a voastră, nu trebuie să o recunoaşteţi ca alt stat! Păi cum am făcut noi cu RDG-ul? Am recunoscut vreodată RDG-ul ca stat străin? Niciodată!”. Pentru cei care nu ştiu, precizez că la Berlin, capitala RDG, Germania de Vest avea o Reprezentanţă permanentă, şi nu o ambasadă, cum e regula între state străine. Niciodată graniţa intergermană n-a fost acceptată ca graniţă între două state străine. Dacă am fi ţinut seama de lecţia germană, astăzi eram, probabil, într-o cu totul altă situaţie.
Dar slăbiciunile noastre, ale conducătorilor de după ’90 se răzbună şi s-ar putea să ajungem în situaţia în care nu mai putem salva nimic.Vreau să subliniez, de fapt să avertizez, că simpla şi ipotetica aderare a R. Moldova la UE nu poate aduce cu adevărat o soluţie conformă cu destinul nostru naţional. Unu, pentru că UE, în forma şi filozofia ei actuală erodează consecvent statul naţional, este insensibilă la valorile naţionale, şi doi, UE promovează turbocapitalismul globalist - duşmanul feroce al ideii de naţional/naţiune, pe care o percepe ca un obstacol în calea maximizării profitului. Este iluzorie şi extrem de păguboasă aşteptarea că UE şi NATO ne-ar putea fi de folos cu ceva în ce priveşte eventuala revenire a R. Moldova la patria mamă. Dacă nouă, la nivelurile oficiale, ne este teamă să articulăm clar dorinţa de reîntregire cu R. Moldova, cum să nu fie perceput acest lucru ca o slăbiciune şi cum să nu fie exploatată aceasta de cei interesaţi?
Or, tocmai în urma inabilităţilor noastre diplomatice, s-a creat, practic, un curent de respingere a ideii de reîntregire, alimentat acum -ceea ce este stupefiant - de ambele părţi…
Nu numai inabilităţi, domnule, astea sunt complicităţi şi trădări! Nu sunt întâmplătoare…De ce? Noi n-am avut nicio revoluţie, schimbarea din ’89 a fost făcută, în principal, de americani şi de ruşi, asta-i clar! “Agenturili”, cum zicea Nicolae. A fost o contrarevoluţie de fapt… Un eveniment în urma căruia România a trăit ameninţarea cu dezmembrarea şi, iată, după 20 de ani arată ca după un război, nu poate fi numit revoluţie! Am tăria să spun - şi pot aduce argumente în acest sens – că, până şi sub regimul comunist, naţiunea română era mai bine prezervată şi apărată decât acum, în zodia unui capitalism sălbatic. Şi toate firele duc sus la Oculta Mondială, la “Triunghiul Bermudelor” (Trilaterala, Council on Foreign Affairs, Clubul Bilderberg) care execută ordinele unor Rockfeller, Rothschild, Sachs, Morgen şi alţii - vezi Guvernarea din umbră.
Dacă noi suntem prinşi în acest joc murdar, care ar fi calea de ieşire?
Avem nevoie de patrioţi, de lideri adevăraţi! Când eşti un om în fruntea statului, în fruntea unei naţiuni, să simţi ca şi cum ai îmbrăcat cămaşa morţii! Aşa i-am spus domnului Iliescu odată, nimeni nu va fi judecat în istorie după ce a scris despre el o presă eventual favorabilă, ci după ce a făcut concret pentru naţiunea sa! Un om de stat trebuie să fie precum Brătianu la negocierile de pace de după Primul Război Mondial! I-am spus şi-acuma că Francois Hollande încearcă să relanseze ideea socialistă şi l-am rugat să facem şi noi ceva, să generăm un mare proiect privind o nouă cale de dezvoltare. Mi-a zis că “las’ că istoria va decanta ea, cumva, căile respective”. Da, domnule, dar cu ce suferinţe şi sacrificii, cu ce pierderi pentru naţiunea română? Dânsul a avut totuşi nişte merite, că puteam după ’90 să dispărem, să fim dezmembraţi, dar nu este suficient şi, din păcate, nici dânsul nu a fost eroul aşteptat al cauzei naţionale. Or, ceea ce a contat şi contează în primul rând în lume este naţiunea ca matrix humanitas, tiparul în care Dumnezeu/Sfânta Natură toarnă continuu umanitatea. Naţiunea este un concept sacru, toate celelalte sunt subsecvente. Naţiunea este un dat în codul genetic al omului. Şi revin la nemţi; ei n-au vrut să intre în Uniunea Europeană cu două state. Au zis “Nu!”, s-au unificat, apoi au extins Uniunea şi o controlează practic, poziţie pe care nu ar fi avut-o fără reunificare, fără acest “risorgimento” naţional!
Or, la noi, unii glosează halucinanat pe tema revenirii R. Moldova la patria mamă: “Ce ne mai trebuie nouă şi moldovenii ăştia?”. Recunoaşterea R. Moldova a complicat rău lucrurile, căci acum ar trebui să-i întrebăm şi pe moldovenii de dincolo de Prut dacă vor şi ei unirea. Or, în cazul Germaniei, oamenii politici federali au avut înţelepciunea să înscrie în Constituţia lor din 1949 un articol separat prin care reunificarea - formidabilă premoniţie - urma să se facă simplu, prin revenirea landurilor estice la trupul patriei. Astfel încât RDG-iştii nici nu au trebuit să mai fie întrebaţi. S-a acţionat în numele întregii naţiuni germane. Nu a fost o chestiune de referendum, mai ales când şi germanii din est doreau cu ardoare reunificarea.
Presupunând că de mâine avem un lider competent şi punem la punct un aparat diplomatic eficient, mai avem posibilităţi de acţiune?
Deja lucrurile au ajuns mult prea departe în defavoarea noastră. Sigur, nu putem spune că această cauză este definitiv pierdută, numai că noi de la Podul de Flori n-am trecut la acţiuni mai intense ca parte dintr-o strategie coerentă. La nemţi, înainte de căderea Zidului Berlinului au fost ieşiri masive în stradă scandându-se “unitate , noi suntem poporul, un singur popor!”. Noi n-am avut nici măcar înţelepciunea să nu-i stârnim pe ruşi sau pe rusofoni. Pentru că lecţia germană, în sensul bun al cuvântului, ne venea ca o mănuşă, fiind încă activ în serviciul diplomatic, am tradus memoriile cancelarului Kohl - “Am vrut unitatea Germaniei” -, tocmai pentru ca cei care s-au întâmplat prin funcţii importante în stat să înveţe câte ceva.
Să citească naibii, să vadă cum s-a făcut unificarea Germaniei! Fostul cancelar federal Helmut Kohl a fost genial, a avut fler istoric, o folosit agil fereastra de oportunitate de atunci, ba, mai mult, a lărgit-o abil în favoarea naţiunii sale. De asta e mare! Dar noi n-am tras nici o învăţătură, n-am vrut? Am pierdut Moldova printr-un rapt politico-militar, însă s-a întâmplat după Marea Unire, adică după ce în dreptul internaţional a fost consacrat definitiv dreptul popoarelor la autodeterminare.
Din punct de vedere juridic aveam o poziţie - şi o avem - foarte puternică, pe care din păcate n-o exploatăm. Orice rapt teritorial săvârşit împotriva unei naţiuni prin încălcare acestui drept devine de la sine caduc şi oricum nu poate fi acceptat ca o starte definitivă. Desigur, există constrângeri politice externe şi nu poţi face ce vrei când vrei, dar trebuie să ai şi înţelepciunea şi curajul şi iscusinţa de a redobândi pentru naţiunea ta ceea ce i-a aparţinut în virtutea dreptului. Revin cu asta la dreptul naţiunilor la autodeterminare, ăsta-i sfânt! Pe această variantă a marşat Kohl şi şi-a atras şi sprijinul lui Bush, care avea nevoie de o Germanie puternică în NATO. Asta trebuie să facem şi noi, să nu ne amăgim că UE şi NATO ne vor rezolva vreo problemă. Să armonizăm toate acţiunile noastre în apărarea drepturilor fundamentale pe care le avem. Să acţionăm după principiul picăturii chinezeşti!
Aţi spus că a trecut un război peste noi. Mai suntem în stare să ne ridicăm din ruine?
Desigur, numai că trebuie să punem la bătaie în primul rând resursele proprii, cele materiale şi cele spirituale, cu alte cuvinte, forţa creatoare a românului! Şi mai ales să ne iubim ţara şi poporul ăsta năpăstuit. Unii fac impardonabila greşeală de a zice că dacă vrem să fim europeni ar trebui să părăsim paradigma naţională. Ce eroare şi ce oroare! Căci poţi deveni european numai în măsura în care rămâi ceea ce eşti din punct de vedere naţional. Europeanul nu pluteşte undeva în eter ca să-l înhaţe nişte şmecheri tari la retorica europeană! E în noi toţi, în măsura în care ieşim la piaţă cu specificul nostru creator şi ni-l comparăm/confruntăm cu al altora la fel de necesar pentru identitatea lor şi a noastră naţională şi europeană în acelaşi timp!
Aşa că s-o lăsăm mai moale cu capitalul străin, necesar şi el, dar cu măsură! Te doare mintea, nu alta, când de dimineaţă până seara îi auzi pe unii ţipând: “Să vină capitalul străin, investitorii strategici să ne salveze!”. Zău aşa, ce tot atâta capital străin? Ia mai mai du-te matale naibii cu capitalul tău străin! Căci, în majoritatea cazurilor, ăla nu vine să te salveze pe tine, vine să se salveze pe el. Toate problemele mondiale se complică acum datorită actualei crize, care este una de sistem, anume a capitalismului! E nevoie de noi deschideri teoretice care să deceleze noi căi de dezvoltare a lumii!
Eram în Austria când au intrat ei în ’95 în Uniunea Europeană şi când au început concernele germane să înghită firme austriece, cu toptanul, şi am văzut mişcarea de rezistenţă a austriecilor, foarte dură, promovată la nivel de cancelar. Spre exemplu, ar fi trebuit conform directivelor UE să privatizeze băncile, dar austriecii au pus nişte condiţii cumplite că până la urmă nimeni n-a făcut vreun pas, şi imediat după aceea cele două bănci de stat au fuzionat. Astfel, austriecii şi-au prezervat capitalul lor financiar pentru a rezista concurenţei.
De ce se vehiculează la noi tot timpul ideea că statul este un prost manager? Nu este adevărat, ce, în Argentina, după ce FMI i-a pus să vândă tot, au ajuns pe marginea prăpastiei, iar acum încearcă să redevină stăpâni pe resursele naţionale, procedând la naţionalizări. Probabil ne vom trezi şi noi odată! Trebuie să ne capacităm resursele umane şi materiale, că, slavă Domnului, avem destule. Să ne vedem de treabă, să fim buni români căci numai aşa putem fi şi buni europeni! Să ţinem la naţiunea noastră! Nu putem doar să vindem şi cuprul şi aurul… Cum mai faci tu planuri de dezvoltare, de export, aşa, când tu mai ai aproape nimic al tău? Te duci la Mittal şi-i spui că vrei mai mult oţel? Îţi dă cu flit! Pe toţi conducătorii postdecembrişti i-a prins Oculta în plasă, i-a promovat, iar "tovarăşii" n-au mai avut nevoie să gândească. Au executat şi execută orbeşte toate ordinele primite.
Dacă ar veni totuşi printr-o minune nişte oameni oneşti la putere, ar fi lăsaţi să conducă, sau Oculta i-ar schimba rapid cu oamenii lor, pregătiţi din timp în “laboratoare”?
Trebuie să fim inteligenţi, domnule, să mai zicem şi ca ei, dar neapărat să facem cum ne trebuie nouă! Din experienţa mea diplomatică ştiu cum unele ţări “tinere democraţii” nu au făcut exces de zel în conduita lor în NATO sau UE. Au procedat cum le-a căzut lor bine! Au zâmbit frumos şi au făcut ce au ştiut ei că trebuie să facă. Desigur, şi-au pus întrebări aşa cum ar trebui să ne punem şi noi, nu să tot batem din călcâie! Una ar putea fi aceasta: Ce căutăm în Afganistan? Acolo este securitatea noastră? Care sunt riscurile adevărate de securitate pentru noi? Talibanii din Afganistan, care acum nu mai par chiar aşa de periculoşi nici în ochii unora care până mai ieri voiau să-i extermine iar acuma ar dori să-i recicleze? Nu cumva sistemul de educaţie şi cel medical, care sunt la pământ, nu pribegia românilor după un colţ de pâine prin lume, nu flagelul drogurilor, sunt mai grave decât mult trâmbiţatul terorism? Şi revin, chestiunea esenţială este să înţelegi ceea ce este naţiunea ta - un lucru sfânt, singurul la care trebuie să te-nchini. Am mai auzit o cuconiţă cu pretenţii de cunoscătoare într-ale diplomaţiei, de la nu ştiu ce asociaţie de politică externă care zicea că în Egipt a câştigat preşedinţia un reprezentant al organizaţiei “Fraţii musulmani”, dar că nu e bun, că e naţionalist. Păi, cucoană, democraţia este legitimată numai şi numai de naţiune. Să fie clar, democraţia nu poate funcţiona împotriva naţiunii, ea decurge legic şi logic din naţiune.
Revenind la Basarabia, pe scurt, e destul de plauzibilă ideea vehiculată de presa rusă, cum că Germania ar finanţa federalizarea Moldovei, preluând partea economică, iar Rusia politicul, cu Transnistria cap de pod. S-ar îngropa o dată pentru totdeauna tema reunificării…
Nu iese fum fără foc! Aceste lucruri se fac, nici o mirare, sub un paravan cu iz democratic. Federalizarea, regionalizarea sunt formule predilecte. Ruşii nu-şi vor retrage niciodată trupele din Transnistria, şi dacă pot ţine sub control politic întreaga Moldovă, nu le-ar strica. Şi cu Germania e o întreagă telenovelă. Nemţii cu ruşii s-au iubit şi s-au păruit de-a lungul istoriei.A fost dragoste cu năbădăi, însă au şi cooperat foarte bine şi şi-au apărat interesele, cel mai adesea în paguba altora. Rămâne de văzut cum ni le vom apăra noi. Am putea-o face, dar asta înseamnă să mergi cu capul sus prin istorie, nu de-a buşilea!
Accesări:
Marcel Bărbătei
Publicat Joi, 28 iunie 2012
Thursday, April 12, 2012
contul meu de facebook a fost dezactivat
Contul meu de facebook a fost dezactivat in urma unei plangeri false.
In acelasi timp pe facebook a aparut un cont fals, cu numele de AndradaDaciana, ce pretinde ca ar fi originalul si ca eu i-as fi furat identitatea pe yt, blogspot si flickr. Realitatea este ca eu am un cont pe yt facut in ianuarie 2007, in timp ce contul fantoma de pe facebook exista de vreo cateva zile.
De distrugerea contului meu de facebook s-au ocupat Miron Panaitescu -instigator, si cu Dinu Constantin Lazar - autorul atacului de fishing comis asupra contului meu, al plangerii false facute dupa ce atacul nu i-a reusit, si al realizarii unui cont fals pe facebook, pe twitter si pe wordpress.
(Deoarece sunt mai multe persoane pe facebook cu numele de Dinu Lazar, precizez ca persoana de care vorbesc eu si care momentan are contul de facebook indisponibil, este un individ nascut in 1985, dupa ceea ce era afisat pe pagina lui. Voi pune zilele acestea poza cu profilul lui si mai multe poze cu acest individ, ca sa nu existe nici un fel de confuzie intre el si alte persoane cu acelasi nume.)
Motivatia celor doi- se simteau eclipsati intelectual de mine, si fiind incapabili sa ma invinga cu argumente, au preferat atacurile murdare.
Discutia s-a purtat la un album foto postat de medicul Miron Panaitescu, numit :"NU AJUTOARE UMANITARE, CI STERILIZARE!". Albumul foto continea poze cu africani scheletici, afectati de genocidul si de foametea din Somalia si comentariul acestui medic, lipsit total de respect si compasiune fata de niste oameni ce trec printr-o tragedie infioratoare.
Am raspuns comentariul lui, iar in loc de argumente, "medicul" a inceput sa reproduca niste fraze auzite de el in filmele porno, dupa care mi-a trimis amenintari private si publice, si impreuna cu prietenul lui mi-au facut plangeri false, ce au dus la inchiderea contului meu.Tot cei doi mi-au facut si un cont fals de facebook, altul pe twitter si altul pe wordpress.
Conversatia se poate vizualiza la linkul de mai jos:
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.244612742226425.60866.100000331033057&type=3
Comentariul "medicului" Miron Panaitescu, de la care a plecat discutia este urmatorul:
"In loc sa le plingem de mila, ar trebui sa ne gindim daca toti acesti oameni trebuia sa se nasca. In cele mai inapoiate si mai sarace regiuni din lume se nasc cei mai multi copii. Iar europenii trebuie sa isi bata capul cu ajutoare umanitare, ca acei copii au dreptul la viata. Iar putorile lor de parinti continua sa faca copii, ca stiu ca vin fraierii de europeni sa le dea gratis de mincare. Si eventual mai vin si in Europa sa ceara azil politic."
Like · Share
Raspunsul meu , dat aici pe blogspot, medicului Miron Panaitescu, este ca europenii sunt cauza dezastrului din Africa, si nu norocul africanilor, iar "ajutoarele" date de europeni africanilor sunt pur si simplu praf in ochi, fata de cat fura corporatiile occidentale din Africa.
Un film pe aceasta tema- Blood Diamonds .
Raspunsul pe care i l-am dat la albumul lui foto a fost ca are o gandire bolnava. Raspunsul meu nu avea nimic de-a face cu superioritatea sau inferioritatea rasei albe, albastre, roz cu picatele, verde in dungute sau negre.
Raspunsul meu exprima doar socul de a vedea ca un om isi bate joc de suferinta altor oameni. M-a deranjat si faptul ca respectivul "om" era chiar medic, si cu atat mai mult m-as fi asteptat sa vad compasiune si respect, pentru ca asta inseamna profesia de medic- inseamna in primul rand respect fata de viata umana.
In loc de raspuns sau argumente, Miron Panaitescu mi-a adresat niste cuvinte grosolane, scoase din filmele porno in care se pare ca e expert. Dupa care, a urmat un schimb de replici, deosebit de vulgar din partea lui, argumente sau mistocareala inteligenta din partea mea, apoi respectivul s-a uitat la profilul meu si a vazut ca dadusem LIKE la pagina asociatiei ProVita si la Tudor Gheorghe. Vazand acestea, respectivul a intrat in delirium tremens si a inceput sa imi adreseze alte injuraturi si sa ma ameninte cu moartea, atat public cat si privat. Mai mult de atat, a mers la pagina mea si a vazut cateva pagini de pe facebook unde comentasem eu anterior, si a mers la acele pagini si a postat si acolo injuraturi la adresa mea.
Se pare ca deviza acestui "medic" este- "daca e cineva mai inteligent si corect ca tine, omora-l ,iar daca nu poti, macar fa-i niste plangeri false ca sa ii inchizi conturile si sa nu se mai poata exprima.Mai mult de atat, incearca si sa ii furi identitatea, ca sa fii sigur ca vei compromite tot ceea ce a muncit respectivul."
P.S. Am observat ca linkul catre pagina lui Dinu Constantin Lazar nu mai functioneaza si ca si-a sters toate urmele de pe facebook. Nici o problema, ii voi pune eu pozele si toate comentariile ca toata lumea sa vada cine este si cat il duce capul pe respectivul. Ideea de a-si ascunde pagina si comentariile este absolut puerila, pentru ca oricum am salvat tot, si poze si comentarii si le voi face eu publice.
ACTUALIZARE 16 MARTIE 2013-
Am decis sa pun si o poza cu Dinu Constantin Lazar, ca sa nu mai exista confuzie intre el si persoane similare. Am ezitat mult sa pun aceasta poza, pentru ca mie nu imi place sa imi poluez spatiul cu imagini urate.
Acesta este individul care mi-a inchis contul de facebook si care mi-a facut o clona pe facebook, una pe twitter, pe wordpress si alta pe linkedin. Ultima oara cand am verificat, contul fals de pe facebook disparuse, insa eu tot nu mi-am recuperat contul. Asta e personajul. Se vede exact cat de avansat spiritual este el :))
In acelasi timp pe facebook a aparut un cont fals, cu numele de AndradaDaciana, ce pretinde ca ar fi originalul si ca eu i-as fi furat identitatea pe yt, blogspot si flickr. Realitatea este ca eu am un cont pe yt facut in ianuarie 2007, in timp ce contul fantoma de pe facebook exista de vreo cateva zile.
De distrugerea contului meu de facebook s-au ocupat Miron Panaitescu -instigator, si cu Dinu Constantin Lazar - autorul atacului de fishing comis asupra contului meu, al plangerii false facute dupa ce atacul nu i-a reusit, si al realizarii unui cont fals pe facebook, pe twitter si pe wordpress.
(Deoarece sunt mai multe persoane pe facebook cu numele de Dinu Lazar, precizez ca persoana de care vorbesc eu si care momentan are contul de facebook indisponibil, este un individ nascut in 1985, dupa ceea ce era afisat pe pagina lui. Voi pune zilele acestea poza cu profilul lui si mai multe poze cu acest individ, ca sa nu existe nici un fel de confuzie intre el si alte persoane cu acelasi nume.)
Motivatia celor doi- se simteau eclipsati intelectual de mine, si fiind incapabili sa ma invinga cu argumente, au preferat atacurile murdare.
Discutia s-a purtat la un album foto postat de medicul Miron Panaitescu, numit :"NU AJUTOARE UMANITARE, CI STERILIZARE!". Albumul foto continea poze cu africani scheletici, afectati de genocidul si de foametea din Somalia si comentariul acestui medic, lipsit total de respect si compasiune fata de niste oameni ce trec printr-o tragedie infioratoare.
Am raspuns comentariul lui, iar in loc de argumente, "medicul" a inceput sa reproduca niste fraze auzite de el in filmele porno, dupa care mi-a trimis amenintari private si publice, si impreuna cu prietenul lui mi-au facut plangeri false, ce au dus la inchiderea contului meu.Tot cei doi mi-au facut si un cont fals de facebook, altul pe twitter si altul pe wordpress.
Conversatia se poate vizualiza la linkul de mai jos:
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.244612742226425.60866.100000331033057&type=3
Comentariul "medicului" Miron Panaitescu, de la care a plecat discutia este urmatorul:
"In loc sa le plingem de mila, ar trebui sa ne gindim daca toti acesti oameni trebuia sa se nasca. In cele mai inapoiate si mai sarace regiuni din lume se nasc cei mai multi copii. Iar europenii trebuie sa isi bata capul cu ajutoare umanitare, ca acei copii au dreptul la viata. Iar putorile lor de parinti continua sa faca copii, ca stiu ca vin fraierii de europeni sa le dea gratis de mincare. Si eventual mai vin si in Europa sa ceara azil politic."
Like · Share
Raspunsul meu , dat aici pe blogspot, medicului Miron Panaitescu, este ca europenii sunt cauza dezastrului din Africa, si nu norocul africanilor, iar "ajutoarele" date de europeni africanilor sunt pur si simplu praf in ochi, fata de cat fura corporatiile occidentale din Africa.
Un film pe aceasta tema- Blood Diamonds .
Raspunsul pe care i l-am dat la albumul lui foto a fost ca are o gandire bolnava. Raspunsul meu nu avea nimic de-a face cu superioritatea sau inferioritatea rasei albe, albastre, roz cu picatele, verde in dungute sau negre.
Raspunsul meu exprima doar socul de a vedea ca un om isi bate joc de suferinta altor oameni. M-a deranjat si faptul ca respectivul "om" era chiar medic, si cu atat mai mult m-as fi asteptat sa vad compasiune si respect, pentru ca asta inseamna profesia de medic- inseamna in primul rand respect fata de viata umana.
In loc de raspuns sau argumente, Miron Panaitescu mi-a adresat niste cuvinte grosolane, scoase din filmele porno in care se pare ca e expert. Dupa care, a urmat un schimb de replici, deosebit de vulgar din partea lui, argumente sau mistocareala inteligenta din partea mea, apoi respectivul s-a uitat la profilul meu si a vazut ca dadusem LIKE la pagina asociatiei ProVita si la Tudor Gheorghe. Vazand acestea, respectivul a intrat in delirium tremens si a inceput sa imi adreseze alte injuraturi si sa ma ameninte cu moartea, atat public cat si privat. Mai mult de atat, a mers la pagina mea si a vazut cateva pagini de pe facebook unde comentasem eu anterior, si a mers la acele pagini si a postat si acolo injuraturi la adresa mea.
Se pare ca deviza acestui "medic" este- "daca e cineva mai inteligent si corect ca tine, omora-l ,iar daca nu poti, macar fa-i niste plangeri false ca sa ii inchizi conturile si sa nu se mai poata exprima.Mai mult de atat, incearca si sa ii furi identitatea, ca sa fii sigur ca vei compromite tot ceea ce a muncit respectivul."
P.S. Am observat ca linkul catre pagina lui Dinu Constantin Lazar nu mai functioneaza si ca si-a sters toate urmele de pe facebook. Nici o problema, ii voi pune eu pozele si toate comentariile ca toata lumea sa vada cine este si cat il duce capul pe respectivul. Ideea de a-si ascunde pagina si comentariile este absolut puerila, pentru ca oricum am salvat tot, si poze si comentarii si le voi face eu publice.
ACTUALIZARE 16 MARTIE 2013-
Am decis sa pun si o poza cu Dinu Constantin Lazar, ca sa nu mai exista confuzie intre el si persoane similare. Am ezitat mult sa pun aceasta poza, pentru ca mie nu imi place sa imi poluez spatiul cu imagini urate.
Acesta este individul care mi-a inchis contul de facebook si care mi-a facut o clona pe facebook, una pe twitter, pe wordpress si alta pe linkedin. Ultima oara cand am verificat, contul fals de pe facebook disparuse, insa eu tot nu mi-am recuperat contul. Asta e personajul. Se vede exact cat de avansat spiritual este el :))
Subscribe to:
Posts (Atom)
