Intrebare fara raspuns- numarul real al romanilor cu drept de vot

Cu ocazia referendumului pentru demiterea lui Basescu, am aflat cu totii ca autoritatile refuza sa faca public numarul real al cetatenilor romani. Un lucru si mai stupefiant, aflat de jurnalistii de la Cotidianul, este ca dupa 1992, desi populatia Romaniei a scazut dramatic, totusi pe listele electorale a crescut cu 2 milioane numarul romanilor cu drept de vot !!! Deci, dupa 1992, in Romania pe listele electorale au fost inclusi si Stefan cel Mare, Decebal, Burebista !!!
Dupa 1990 natalitate a scazut in mod constant,ajungandu-se sa avem mai multe persoane decedate anual decat persoane nascute. Asta inseamna ca din 1990 si pana in prezent Romania a avut un spor natural negativ. S-a adaugat si emigratia masiva, cel putin 2-3 milioane de romani plecand definitiv din tara dupa 2007. Cu toate acestea, politicienii au crescut in mod constant numarul de "alegatori" de pe listele electorale, pentru a avea suficient spatiu de manevra si de fraudare. Una din consecinte este ca desi ni se spunea tot timpul ca la alegeri merg un numar mic de oameni, de fapt la alegeri mergea un procent mult mai mare din populatia reala a Romaniei. La fel ca si la referendumul actual, cand se constesta faptul ca au mers la vot 50% dintre romani, desi dupa calculele mele personale, procentul a fost undeva in jurul a 70% dintre cetatenii romani cu drept de vot, aflati pe teritoriul Romaniei la data alegerilor.

Astept cu mare nerabdare ca intreaga clasa politica din Romania sa fie aruncata la cosul de gunoi al istoriei:

http://www.cotidianul.ro/basescu-nu-are-scapare-maximum-163-milioane-de-romani-pot-fi-pe-listele-permanente-191857/



În atenţia judecătorilor Curţii Constituţionale
Băsescu nu are scăpare: Maximum 16,3 milioane de români pot fi pe listele permanente
Acasă » Investigatii




Cotidianul.ro a efectuat calcule după cifre oficiale actualizate ale INS şi a rezultat un maxim de 16,3 milioane votanţi. Mai mult ca sigur însă, pe listele electorale permanente s-ar putea să fie şi cu cel puţin 100 sau 200.000 mai puţin alegători, faţă de cei calculaţi de noi.

Calcule extrem de simple

Problema numărului de alegători cu drept de vot pe listele permanente electorale se putea rezolva într-un fel simplu, dacă se analizau, „bob cu bob” rapoartele INS privind „mişcarea populaţiei” începând cu luna iulie 2009. Menţionăm că redactorii Cotidianul.ro au efectuat calcule doar în baza cifrelor oficiale. Rezultatul obţinut este unul care, cu siguranţă va fi infirmat de operaţiunile efectuate în teren de autorităţi în aceste zile, în sensul că numărul votanţilor va fi şi mai mic. Dar şi conform calculelor Cotidianul.ro, rezultă un număr de alegători pe listele electorale permanente care asigură un cvorum care să valideze referendumul din 29 iulie, de demitere a preşedintelui suspendat, Traian Băsescu. Pentru a ajunge la rezultatul pe care vi-l prezentăm în continuare, nu am făcut decât adunări şi scăderi, faţă de date oficiale ale INS, adică baza maximală de la recensământ.

Maxim 16.334.337 de alegători pe listele electorale permanente

La data de 1 noiembrie 2011, conform datelor maximale al recensământului INS (am adăugat şi acele 900.000 de persoane plecate pe perioadă îndelungată, şi cele temporar prezente, şi cele 600.000 temporar absente – n.a.) a rezultat că în România erau înregistraţi 20.254.866 de locutori. În perioada 1 noiembrie 2011 – 30 iunie 2012 în România s-au născut 125.100 de copii vii. Adunăm la numărul de locuitori găsiţi la 1 noiembrie 2011 şi rezultă: 20.379.966 de locuitori. În acelaşi timp, în perioada 1 noiembrie 2011 – 30 iunie 2012, au decedat 178.903 cetăţeni. Scădem numărul celor decedaţi şi rămân 20.201.063 locuitori la data de 30 iunie 2012. Din acest număr trebuie însă să scădem pe cei care nu au împlinit 18 ani. Avem următoarele date: la 30 iunie 2009, copiii cu vârsta între 0 şi 14 ani erau în număr de 3.245.775. (aceştia au acum între 3 şi 17 ani – n.a.). Între 1 iulie 2009 şi 30 iunie 2012, conform INS s-au născut 620.951 de copii vii. Adunând copii care aveau până în 14 ani la 30 iunie 2009, cu cei născuţi în ultimii 3 ani, avem un total de 3.866.726 de minori, deci locuitori fără drept de vot. Îi scădem din locuitorii număraţi anterior, şi ajungem la 16.334.337 de persoane cu drept de vot la 30 iunie 2012.

Vor fi şi mai puţini pe listele permanente

Precizăm că pentru a fi validat referendumul din 29 iulie, pe listele electorale permanente trebuie să se regăsească „în extremis”, maxim 16.918.104 cetăţeni cu drept de vot. Dar, atenţie, faţă de calculele noastre (repetăm, făcute numai în baza datelor oficiale), este posibil ca pe listele electorale permanente să fie şi mai puţin alegători decât cei 16,3 milioane găsiţi de noi. Aceasta pentru că statisticile INS nu cuprind cetăţenii condamnaţi definitiv, nebunii, precum şi alte categorii care, conform legii referendumului nu sunt trecute pe listele electorale permanente. Estimăn, faţă de calculele noastre încă o scădere de 100 – 200.000, dacă nu mai multe persoane.

În ultimii 16 ani, listele electorale permanente au fost umflate

Începând cu alegerile parlamentare/prezidenţiale din 1992, avem următoarea situaţie în ceea ce priveşte listele electorale permanente:

1992 – 16.380.663 (parlamentare/prezidenţiale)

1996 – 17.218.654 (parlamentare/prezidenţiale)

2000 – 17.699.727 (parlamentare/prezidenţiale)

2003 – 17.842.103 (referendum constituţie)*

2004 – 17.897.017 (parlamentare/prezidenţiale)

2007 – 18.301.309 (referendum demitere Traian Băsescu)

2007 – 18.222.176.(referendum uninominal)**

2007 – 18.224.582 (alegeri europarlamentare)**

2008 – 18.253.616 (alegeri parlamentare)

2009 – 18.197.232 (alegeri europarlamentare)

2009 – 18.293.277 (alegeri prezidenţiale I)

2009 – 18.303.224 (alegeri prezidenţiale II)

2011 – 18.292.464 (referendum demitere Traian Băsescu)

După cum se poate observa, deşi de la an, la an, numărul populaţiei scădea – pe cale naturală sau din cauza migraţiei – numărul alegătorilor de pe listele electorale permanente creştea. Chiar dacă au mai existat câte-o scăderem aceasta este nesemnificativă. Ceea ce este interesant este faptul că se înregistrează creşteri începând cu anul 2007, deşi după intrarea în UE (1 ianuarie 2007) exodul spre Occident a crescut masiv odată cu obţinerea de către români a calităţii de cetăţean european. Se pune întrebarea: de ce numărul de alegători de pe listele electorale permanente, în loc să scadă, a crescut? Răspunsul este unul simplu: au existat interese ca listele să nu fie actualizate. Este vorba atît de interese locale (ca să nu scadă numărul de consilieri judeţeni şi locali, ca să nu scadă bugetul primăriilor, consiliilor judeţene) cât şi de interese de partid la nivel naţional. Concret, cine organiza alegerile avea nevoie de menţinerea unei „rezerve” de votanţi fantomă, care să-şi exercite „votul”. Nu excludem nici factorul neglijenţă sau superficialitatea primarilor care trebuiau să actualizeze an de an listele.

„Perturbarea” cea mai mare se înregistrează – se putea altfel – cu ocazia primului referendum de suspendare a lui Traian Băsescu. În mai 2007 avem cu 404.292 mai mulţi alegători pe listele electorale permanente decât la prezidenţialele din 2004. (Din informaţiile pe care le deţinem, listele au fost făcute pe ultima sută de metri a mandatului lui Vasile Blaga la MAI, iar urmaşul său nu a mai urmărit o actualizare a listelor – n.a.). Recordul de alegători pe listele permanente se înregistrează în 2009, cum altfel, când s-a reales Traian Băsescu. Am avut o creştere de peste 100.000 de alegători pe listele permanente în numai 6 luni de zile, de la alegerile europarlamentare.„Autorii” listelor: echipa lui Emil Boc. Mai trebuie menţionat că până în 2004, pe listele electorale permanente puteau fi trecuţi la cerere şi românii cu domiciliu în străinătate, în localitatea din ţară unde au avut ultimul domiciliu. Începând cu 2004, această prevedere a fost scoasă din legislaţia electorală.

Liste corecte doar în 1992

Apreciem că doar la alegerile parlamentare/prezidenţiale din 1992 listele electorale permanente (16,3 milioane alegători), au fost corect făcute. Avem două argumente în acest sens. 1. Alegerile au fost organizate de un guvern care „aducea” cu unul de uniune naţională, deci nu exista un interes major pentru alegători fantomă. 2. Recensământul din 2002 ne dă o oglindă reală privind cum trebuia să arate o listă electorală permanentă. Atunci au fost înregistraţi, în categoria populaţiei stabile un număr de 21.680.974 de români. Tot conform recensământului, la data respectivă, populaţia cu vârsta de până în 18 ani – deci cea fără drept de vot – se cifra la 4.847.433. Dacă am fi avut alegeri la 31 martie 2002, atunci, pe listele electorale permanente s-ar fi aflat maxim 16.833.541 de alegători. Un număr ceva mai rezonabil de alegători, apropiat de cel din 1992 în condiţiile în care deja aveam un minus de populaţie de aproape un milion de cetăţeni, faţă de recensământul din 1992. Dar, deja se intrase în era lui 17 milioane: 17,7 milioane în 2000, 17,9 în 2004.
Accesări:
Lucian Gheorghiu
Publicat Luni, 20 august 2012