Asistam la demoralizarea colectiva a romanilor

http://www.cotidianul.ro/asistam-la-o-demoralizare-colectiva-205436/

Acad. prof. dr. Cătălin Zamfir:

"Asistăm la o demoralizare colectivă!"

Acasă » Interviu »

 

Domnule profesor, istoria se repetă, sociologia românească devine din nou Cenuşăreasă la fel ca în perioada comunistă. Mai avem nevoie de sociologi?
Rolul sociologiei este cel mai bine definit de Dimitrie Gusti, fondatorul Şcolii Sociologice de la Bucureşti. El a spus că „sociologia este ştiinţa naţiunii”, înţelegând prin aceasta ştiinţa societăţii în care sociologul trăieşte, pentru că, vedeţi, realitatea politică este peste tot la fel pe glob şi există o singură fizică, valabilă în toate zonele lumii. Societatea este însă foarte diversă, de aceea sociologiile au caracter naţional, în sensul de contextual. Sociologiile au ca principală misiune întocmirea hărţilor sociale. Pentru că aşa cum avem nevoie de harta geografică a României, avem nevoie şi de o hartă socială, deoarece actorii politici caută să schimbe realitatea socială în care trăiesc şi e nevoie să înţeleagă ce se întâmplă, care este configuraţia societăţii româneşti şi de-aici să tragă concluziile necesare. În al doilea rând, sociologia trebuie să şi explice de ce în societatea noastră se întâmplă lucrurile într-un fel sau altul şi de asemenea să încerce să facă şi predicţii, să dezvolte sugestii pentru politici sociale, deoarece sistemul politic nu are doar funcţia de a dezvolta o politică economică, ci şi un pachet mare de politici sociale.
Se uită politicianul într-o oglindă pe care i-o puneţi la dispoziţie şi se sperie de ceea ce vede? Se vede urât şi neputincios şi adoptă apoi politica struţului?
Nu neapărat, problema este că avem de-a face cu un proces social-economic, iar factorul politic poate influenţa negativ sau pozitiv acest proces. Vreau să vă dau un exemplu: în 1991, noi, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, am lansat un program de cercetare a sărăciei în România, în ideea că tranziţia va fi dură şi că unul dintre efectele ei va fi şi sărăcirea societăţii, neştiind însă în ce proporţie. Am făcut cercetări. M-am întâlnit pe-atunci cu prim-ministrul, iar acesta mi-a spus: ”Măi, Cătălin, de unde scoateţi voi atâţia săraci? Eu n-am văzut niciun sărac clătinându-se pe stradă de foame!”. Ăsta era punctul de vedere al prim-ministrului... Ca să vedeţi că de multe ori factorul politic nu înţelege ce se întâmplă. În cei 23 de ani de existenţă am publicat studii ştiinţifice şi ceea ce numim noi rapoarte. Rapoarte ce reprezină analize ale unor probleme grave ale societăţii româneşti, prezentate într-o formă „citibilă” de către publicul larg, de către politicieni. Uneori, politicul şi-a manifestat interesul faţă de aceste rapoarte.
În ultimii trei ani însă, guvernarea a strâmbat din nas şi a fost foarte supărată pe aceste rapoarte...
Noi nu criticam guvernul, ci ofeream o imagine a societăţii, „iată ce se întâmplă!”.
Ne putem raporta acum la anii ’90? Întreb, deoarece am văzut destui oameni clătinându-se pe stradă de foame...
E destul de greu să compari. Coşul zilnic demonstrează un lucru extrem de îngrijorător. Dinamica acestui coş zilnic minimal pentru a trăi a ajuns la nivelul celui din ’89 de-abia acum cinci ani, în 2008, şi a început iarăşi să se deterioreze. Tranziţia a fost foarte dură pe ansamblu. Am asistat timp de douăzeci de ani la un proces masiv de sărăcire a segmentului salarial al societăţii noastre. Din păcate a crescut enorm segmentul de populaţie nesalariată. Vă daţi seama, în 1989 erau 8.400.000 de salariaţi, salariul reprezentând o sursă foarte importantă de venit pentru majoritatea gospodăriilor. Acum avem mai puţin de jumătate, aproape 4.200.000 de salariaţi. A dispărut o masă mare de salariaţi. Unde s-au dus aceştia? Au mai migrat unii, alţii au intrat în economia gri sau neagră, asistăm la o subocupare mai ales în zona rurală, deci din punctul de vedere al stării societăţii, tranziţia a fost extrem de dură.
Decidentul, confruntat cu oglinda despre care vorbeam, a avut grijă să vă „tragă pe linie moartă”...
Ce se întâmplă? Aici era o discuţie în legătură cu evaluarea sociologilor. În ultimii ani, secţia de resort a ministerului a fost dominată de un grup de sociologi care au dus o politică de dezagregare a acestei ştiinţe, de deturnare a ei, de creare a unei rupturi de realitatea socială. Obiectivul propus sociologiei de acest grup este să publice în Occident. Foarte bine, să publice acolo, numai că vei publica doar anumite teme de interes mai general. Temele care sunt de interes critic pentru România au fost devalorizate, depunctate, iar tinerii sociologi sunt năuci, ei trebuie să publice în Occident, ăsta e obiectivul lor, nu să-şi realizeze misiunea lor de sociologi, şi anume cercetarea societăţii româneşti.
Pe cine deranjează? Devine ea o piedică în calea globalizării, a ştergerii identităţii naţionale?
Ce se întâmplă? Haideţi să luăm ţările importante. În Anglia, o mare producătoare de sociologie, peste 90% dintre cercetările în domeniu se referă la realitatea Angliei şi publică masiv despre realităţile de acolo. Francezii de asemenea... Doar 10% sunt cercetări cu teme mai comode care se publică în alte ţări occidentale. Şi sociologia noastră ar trebui să meargă pe această linie, adică 90% din efortul nostru să fie orientat spre cercetarea realităţii societăţii noastre.
Cercetarea se face numai că există acest grup care promovează un „mondialism gol” şi o politică de denigrare a cercetării de relevanţă românească.
Este un grup care în schimbul burselor şi granturilor obţinute apără interese oculte, de pulverizare-atomizare a „românescului” şi în acest domeniu?
Nu ştiu cât la sută este finanţare, cât la sută este prostie şi cât ambiţie personală. Nu sunt încă date suficiente. Problema este că ei, în vreo cinci-şase ani, au ocupat puncte de control politic în Ministerul Educaţiei. Trebuie schimbată acum această mentalitate, această politică distructivă în sociologie...
În primul rând trebuie ca în minister să se schimbe radical viziunea de evaluare a sociologiei, să nu mai fie evaluată sociologia la fel ca fizica.
Apar tot soiul de politruci care - ei şi numai ei - deţin adevărul absolut şi ne prezintă din când în când „adevărata” stare a naţiunii, cum stăm cu PIB-ul, cu arieratele, numai despre coşul zilnic şi prăpastia creată între instituţii şi oameni nu vorbeşte nimeni...
Institutul nostru (n.r. - Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii) a lansat pentru 2013 un mare program de cercetare - „Diagnoza stării sociale a României” - pentru că nu există o analiză clară, care este starea societăţii româneşti, nu în sistem politic, ci cum trăiesc cu adevărat oamenii.
Noi am propus guvernului să susţină un asemenea program, pentru că el nu se poate face în lipsa unor resurse. Politica de desfiinţare a cercetării sociologice a fost dusă la extrem prin finanţările prosteşti ale vechii guvernări. E nevoie măcar acum în ceasul al 12-lea de o analiză ştiinţifică corectă a realităţii pe care o trăim.
Revenind la întrebarea dumneavoastră, sigur, starea de bine în social depinde în bună măsură de planul economic. Economia noastră se află într-o criză structurală ce s-a consolidat de-a lungul întregii perioade de tranziţie. Agricultura este destructurată - trebuie să fie găsite căile de restructurare şi de creştere a potenţialului ei -, iar pe de altă parte, industria a fost în mare parte distrusă. Este necesar un amplu program de reconstrucţie economică, problema este extrem de complexă...
Dar le puteţi pune în faţă decidenţilor o radiografie pertinentă a socialului nostru în anul de graţie 2013...
Asta o putem face, putem da şi unele sugestii, dar problemele sunt extraordinar de complexe şi factorul politic este în situaţia de a lua deciziile care ne-ar putea scoate din criză.
În procesul de schimbare social-economică, unul dintre efectele extrem de negative este creşterea inegalităţii, a polarizării societăţii. Ne tot comparăm cu Bulgaria, care suferă la fel ca noi, dar noi am devenit cea mai polarizată societate din Europa. Programul construcţiei europene este promovarea - să zicem - a unei societăţi mai echilibrate. E interesant că în ultimii ani Uniunea Europeană vorbeşte tot mai mult despre ceea ce se cheamă „o societate bună”. Cum ar arăta ea? Nu neapărat una prosperă, dar echilibrată social, de asemenea se vrea o stare de spirit pozitivă şi o apropiere între cetăţeni şi instituţiile publice.
Noi moştenim o stare nu numai de dezamăgire, ci şi un sentiment de „n-ai ce face”. Sentimentul de „n-ai ce face” este generat de faptul că instituţiile nu sunt interesate de părerea cetăţenilor pe care-ar trebui să-i servească. Cetăţenii n-au nicio modalitate de a influenţa mersul sistemului public. Aici este o mare problemă, asistăm la o demoralizare colectivă. Şi aici, pe lângă reconstrucţia economiei, trebuie să luăm în calcul şi acest obiectiv. Moralul este o parte foarte importantă a dezvoltării sociale. La televizor vezi mereu: ”Dom'le, aşa se întâmplă! Şi ce să faci?”. Apoi mai există o expresie extrem de păguboasă, şi-anume: „Tot aşa va fi, nimic nu se va-ntâmpla!”.
Există o ruptură între colectivitate şi instituţiile publice. Democraţia înseamnă că populaţia participă la decizii şi are un sentiment de încredere în instituţiile pe care le-a votat. Neîncrederea este însă dominantă la acestă oră în socialul românesc, iar guvernarea actuală mai are încă o misiune extraordinar de grea: aceea de a recâştiga încrederea populaţiei în instituţiile statului.
Site-ul personal al acad. prof. dr. Cătălin Zamfir.

Accesări:

Marcel Bărbătei
Publicat Luni, 28 ianuarie 2013

Ilie Serbanescu- Ponta lustruieste papucii FMI ca si Boc

Un articol trist despre mentalitatea de lacheu al corporatiilor straine pe care o are din pacate si Victor Ponta:

http://www.cotidianul.ro/ilie-serbanescu-ponta-ca-si-boc-lustruieste-pantofii-fmi-204223/

Ilie Şerbănescu: Ponta, ca şi Boc, lustruieşte pantofii FMI

Acasă » Afaceri

Despre prima misiune a FMI din acest an la Bucureşti, în perioada 15-29 ianuarie, reputatul analist economic Ilie Şerbănescu declară, pentru cotidianul.ro, că este o vizită a unor “agenţi de vânzări ai capitalului vest-european într-o colonie, iar Comisia Europeană este agentul de vânzări al Germaniei”. În anul 2013, mai afirmă Ilie Şerbănescu, “un şir întreg de privatizări a unor acţiuni minoritare, toate în energie, vor scoate din joc, de fapt, decizia statului român din acest sector suprastrategic şi supraimportant, ultimul în care, pe partea de producţie, mai avea un rol şi statul român”. Delegaţia FMI va efectua a şaptea şi a opta evaluare a acordului stand-by cu România. Reprezentanţii FMI vor fi însoţiţi de cei ai Comisiei Europene şi ai Băncii Mondiale.
Ponta şi-a asumat programul cu FMI pentru confort politic
Întrebat dacă vizita reprezentanţilor FMI la Bucureşti poate schimba ceva sau poate aduce noutăţi în privinţa parcursului economic al României în acest an, Şerbănescu afirmă: “Guvernul Ponta nu are ce să facă în momentul de faţă. A acceptat programul, nu mai are loc de întors! Aşa a pornit, când a venit domnul Ponta la guvernare, primul lucru pe care l-a făcut a spus că-şi asumă programul cu FMI, care nu a fost negociat de domnul Ponta dar a fost negociat de Guvernul României. Orice guvern care vine trebuie să îndeplinească acordul dacă şi l-a asumat. Sau, dacă nu-i place programul, în momentul în care venea la conducerea guvernului trebuia să spună: domnilor, eu vreau altceva şi încercăm să renegociem! Dar nu a spus asta, ci a spus că-şi asumă programul. Pe data de 7 mai 2012 asta a spus, că-şi asumă programul convenit cu FMI, deci acum nu mai are nimic de făcut decât să ducă la îndeplinire acel program pe care şi l-a asumat”. Despre motivaţia premierului Victor Ponta de a accepta acordul cu FMI, aşa cum a fost convenit în guvernările anterioare, şi de a nu-l renegocia, Ilie Şerbănescu spune că, probabil, premierul a dorit să aibă o poziţie confortabilă pe plan extern, din punct de vedere politic: ”Nu ştiu de ce a făcut asta, habar n-am! Probabil că a avut poziţia asta pentru a obţine un confort politic!”.
Scop final:lichidarea ultimelor rămăşiţe de economie românească din economia României
Referitor la mizele acestui ultim acord al României cu FMI şi cu celelalte organisme internaţionale, Ilie Şerbănescu este foarte tranşant în privinţa urmărilor grave, pentru români, ale acestui acord: ”Actualul program stabilit de FMI pentru România are două scopuri: în primul rând liberalizarea preţurilor la energie, care are un calendar deja stabilit, şi care are ca scop final ca românul să plătească pe propriile lui resurse tot atât cât îi costă pe occidentalii din Uniunea Europeană să se aprovizioneze din Rusia. Deci, e un fel de interdicţie pentru români de a beneficia de propriile resurse la preţuri mai mici, mai ieftin, şi asta se face în numele liberalizării la ansamblul UE. Mă rog, mie mi se pare ceva abject, dar nu contează, ăsta este primul scop.
Şi toată treaba asta este făcută, eu zic deschis, în calitatea de agenţi de vânzări pentru capitalul vest-european, rol de agenţi de vânzări pe care îl joacă şi FMI-ul şi Comisia Europeană. Comisia Europeană nu joacă pentru România, joacă pentru cei care conduc UE – în primul rând pentru Germania.
Al doilea scop este lichidarea ultimelor rămăşiţe de economie românească din economia din România. O să vedeţi privatizările CFR Marfă, Oltchim, precum şi un şir întreg de privatizări a unor acţiuni minoritare, toate în energie, care vor scoate din joc, de fapt, decizia statului român din acest sector suprastrategic şi supraimportant, ultimul în care, pe partea de producţie, mai avea un rol şi statul român. Astea sunt lucruri stabilite – şi cu CFR Marfă, cu Transelectrica, cu Romgaz, cu Transgaz şi cu toate celelalte, astea nu le-am stabilit eu, sunt stabilite de guvernanţii României. Vânzarea restului de acţiuni ale Electrica în companiile de furnizare şi distribuţie de electricitate deja privatizate nu mai contează, astea sunt o brumă care mai există, pentru că distribuţiile de energie electrică sunt, în proporţie de 80 de la sută, la străini. Astea sunt rămăşiţe, bruma, exact ce am spus eu, cu un termen foarte precis – bruma de economie românească din economia din România! Aşadar, acestea sunt cele două obiective care se termină, se încheie. După care chiar nici nu ştiu ce mai urmează”.
Un nou acord cu FMI nu-şi mai are rostul, spune Ilie Şerbănescu, deoarece statul român fiind eliminat din orice decizie majoră în domeniul economiei româneşti, România nu mai prezintă vreun interes pentru conducerea Fondului: ”L-am auzit pe domnul Ponta spunând că ar vrea un al treilea acord cu FMI, dar eu am îndoieli că FMI va mai dori aşa ceva, pentru că îşi încheie misiunea, nu mai are ce să facă în România! Dacă scoate din joc statul român cu acordul actual, un nou acord nu mai are rost, din punctul lor de vedere!”.
Statul român, scos la vânzare
Referitor la o eventuală evoluţie economică şi socială în România ca în cazul Greciei, analistul Ilie Şerbănescu declară că cele două ţări nu sunt comparabile nu numai din punctul de vedere al strucurii economice, ci şi pentru faptul că grecii sunt extrem de patrioţi şi foarte grijulii cu averea lor naţională, spre deosebire, din păcate, de români: “Eu ce să spun de cetăţenii României, de opinia publică?! Nu le reproşez nimic, dacă oamenilor le convine aşa, dacă au impresia că aşa trăiesc mai bine, aşa să fie!
Cazul României cu cazul Greciei nu sunt similare. Grecia e o ţară de un anumit tip mai puţin existent în lume, e o ţară de servicii prin forţa lucrurilor, o ţară de turism, o ţară care aduce din turism mai mult decât din alte sectoare, deci e o ţară atipică. FMI şi ceilalţi creditori o să le ia grecilor câteva insule şi cu asta se închide treaba. Trebuie spus că există foarte multe servicii de utilitate publică în Grecia pe care grecii nu le-au dat altora şi acum o să vedem dacă o să le dea, astfel că şi din punctul ăsta de vedere sunt atipici. Sigur, nu se pot compara cu românii, care au dat tot. Sau poate românii sunt atipici pentru că noi am dat tot, tot! Iar discursul prevalent în România – îmi pare foarte rău să constat, chiar de la oameni cu capul pe umeri! – este: dom’le, bine că le-am dat, că noi le furăm!!! Aşadar, teza este că pentru că nu putem să venim de hac hoţilor vindem Statul! Dacă asta este soluţia minunată şi proferată, cum să spun, transformată de către unii într-o practică, asta este! Sunt înmărmurit când oamenii, unii de toată isprava, susţin că noi nu suntem în stare să le exploatăm cum trebuie: «lasă, bine că s-a dat Petrom, de ce te opui?! E bine, aduce bani la buget!». În loc să aducă bani pentru Ţară, aduce bani la buget!!! Mie mi se pare că ăştia au creierul spălat! Nu mai comentez şi nu intru în polemică cu aceste persoane care au creierul spălat şi care nu-şi dau seama că resursele unice de petrol nu se dau din mână! O să spună că trebuia să le dăm pentru că străinii le exploatează mai bine şi ne dau şi nouă ceva la buget. Eu zic că ne dau 15 bani dintr-o sută, dar mă rog, dacă asta se vrea...”.
Ungaria nu este exploatată colonialist pentru că nu are resurse
În privinţa comportamentului relativ semeţ al cabinetului Orban Viktor faţă de relaţiile cu Fondul Monetar Internaţional, Ilie Şerbănescu crede că lipsa unor resurse naturale importante ale Ungariei explică faptul că FMI nu se “supără” pe vecinul României din vest: “Guvernul ungar nu are probleme datorită faptului că Ungaria nu are resurse şi atunci nu are cum să fie exploatată colonialist. Marele nostru dezavantaj este că avem resurse şi suntem trataţi ca o colonie care trebuie exploatată. Dacă nu eşti colonie cu resurse... Cum e şi Bulgaria, n-are ce să le ia, salut şi la revedere! Le fac litoralul şi staţiuni de schi, mă rog, asta vor să ia de acolo, de la bulgari, dar asta e nimica, domnule! Deci, sunt nişte ţări privilegiate: privilegiul de a nu avea resurse! Iar neşansa României este de a le avea!”.
Roşia Montană şi celelalte resurse vor fi date repede
Toate resursele naturale care nu au fost privatizate până acum şi pentru care au avut loc ample dezbateri în societatea românescă - inclusiv manifestaţii de protest - vor fi cedate foarte repede către capitalul străin, în 2013, poate chiar la începutul acestui an, previzionează Ilie Şerbănescu:
“Roşia Montană se va da rapid, bineînţeles, ca şi toate celelalte resurse, pentru care au avut loc şi manifestaţii de protest, asta e părerea mea! E firesc, în momentul în care tu vii la putere şi-ţi asumi programul FMI, că nu poţi să faci altceva decât acelaşi lucru pe care-l făcuse şi până atunci guvernul trecut! Dacă tu spui, dom’le, e perfect programul, ni-l asumăm, vrem să respectăm ce s-a convenit cu partenerii noştri, gata, domnule, ştii rezultatul!”.
În condiţiile impuse de FMI, România nu se poate dezvolta
Despre dezvoltarea economică a României nici nu se mai poate vorbi în condiţiile impuse de FMI ţării noastre, remarcă, amar, reputatul analist economic. Astfel, spune Şerbănescu, România va rămâne pentru mult timp, poate chiar pentru totdeauna, o ţară subdezvoltată. ”Vizita de luni este în programul convenit şi acceptat, trebuie să vină oamenii, au impus un program şi vin să-l verifice şi dacă nu cumva nu s-a făcut. Deja nu mai putem vorbi în termenii «au venit să vadă oamenii ce e şi să impună în continuare», nu: acum este vorba despre ce şi-a asumat guvenul român, că e Ponta şi nu Ungureanu sau Boc, pe ei nu îi interesează asta! Ei trebuie să ia jumătatea asta. Dom’le, instrumentul principal, vă atrag atenţia, se numeşte Scrisoare de intenţie – bineînţeles, este o expresie a supremei demagogii! – că, vezi Doamne, nu impune FMI, este ce şi-a stabilit şi şi-a asumat guvernul român, care este autorul scrisorii de intenţie!!!! Rămâne ca instrument faptul că o face guvernul român, deci porneşte de la guvernul român, este asumarea, intenţia, dorinţa guvernului României de a face scrisoare de intenţie! Şi tu, guvernul României, le ceri lor şi ei acceptă, intenţionează să accepte! Acceptă să le lustruim pantofii! Mă rog, asta este! Şi chiar dacă, cum era în cazul lui Frank ăla, avea pantofii rupţi în talpă, noi îl lustruiam totuşi pe deasupra! Deci, nu poate să iasă altceva decât a ieşit până acum, pentru că programul cu FMI e acelaşi! Nu mai discutăm, nu mai e vorba de interpretări, de negocieri, de tatonări: e un lucru stabilit care merge mai departe şi ce a fost până acum va fi şi de acum încolo, dacă domnul Ponta însuşi a consimţit să facă ceea ce a făcut Boc! Pentru că el nu face altceva, că dă salarii şi nu mai taie salarii, asta e o chestie de conjunctură! Mâine din ce o să dea salarii, dacă nu mai are economie?! Păi, toată reîntregirea asta a salariilor, să mă ierte Dumnezeu!, nu face cât o vindere a CFR Marfă! Deosebirea este că în chestia asta cu salariile sunt lucruri remediabile – mai rapid sau mai puţin, sau măcar potenţial remediabile, pe când externalizarea CFR Marfă este un lucru iremediabil, ca şi Petrom, ca şi băncile, aici nu mai există întoarcere, mortul de la groapă nu se mai întoarce! Asta este părerea mea şi poate să fie mai bine, poate să fie mai rău, putem avea creştere economică, putem avea scădere economică, avem spaţiu de 0,1 sau 0,2, sau 1 sau, maximum, 2 la sută, dar tot ce este sigur este că în aceste condiţii România NU se poate dezvolta! Dezvoltarea e altceva şi printre altele implică şi creşteri serioase, de procente bune, pentru asta spun că nu-i posibil să se dezvolte! Dacă România ar fi fost o ţară dezvoltată şi românii şi-ar fi vândut-o toată la alţii, poate nu conta! Dar dacă ea este o ţară subdezvoltată, cum este de fapt, este sigur că nu se va putea dezvolta în aceste condiţii! Probabil că nu se va mai dezvolta niciodată, pentru că n-are cine s-o dezvolte, deoarece dezvoltarea nu este un proces spontan ci este indus! Şi n-are cine să mai inducă dezvoltarea: capitalul străin nu că e rău, chiar dacă el poate fi şi rău, dar nu este treaba capitalului străin dezvoltarea României!”.

Accesări:

Marian Ghiţeanu
Publicat Duminicã, 13 ianuarie 2013